Suntem în formație completă. Greii orchestrei au revenit din turneu
și vor avea parte de un program greu. Este adevărat că s-a simțit lipsa unora
dintre ei… poate așa ne vom da seama de
valoarea fiecărui instrumentist. Așadar, vom avea parte de un program divers,
interesant și bine ales.
Conducerea
orchestrei va fi asigurată de maestrul Adrian Petrescu, un dirijor ce
acumulează experiență, în ultimii ani fiind invitatul majorității orchestrelor
simfonice din țară. Adrian Petrescu a ales un program ce i se potrivește de
minune, fiind un adevărat showman
care știe să facă spectacol și să atragă publicul de partea sa. O mică
obiecție: volumul general a fost cu o treaptă mai sus decât în mod obișnuit,
dinamica (în special nunațele mici - mp, p,
pp,ppp) având de suferit.
Uvertura
Candide deschide opereta cu același
nume a dirijorului și compozitorului american Leonard Bernstein și este scrisă
după nuvela lui Voltaire. Opereta a avut prima audiție în anul 1956 pe Broadway și are două acte. Lucrarea a
intrat rapid în repertoriul orchestrelor simfonice, fiind una din cele mai
cântate piese ale compozitorului și include cântece din operetă. Printre acestea găsim: The Best of All Possible Worlds, Battle Music, Oh, Happy We, Glitter and Be
Gay, dar și melodii compuse special pentru uvertură. La concertul memorial
din 1990 orchestra Filarmonicii din New York a cântat uvertura fără dirijor,
cinstind astfel memoria lui Bernstein, acest fapt devenind tradiție.
Rapsody
in blue de George Gershwin a fost scrisă în anul 1924 pentru pian solo și jazz-band la sugestia lui Paul Whiteman, un cunoscut șef de
orchestră din acea perioadă. Mai
rămăseseră doar cinci săptămâni până la premieră și Gershwin încă nu avea o
idee clară asupra lucrării. Într-o călătorie cu trenul la Boston, ideile au
început să curgă și piesa a fost terminată. La început a numit-o American Rhapsody, însă la sugestia soției,
Gershwin a numit-o Rhapsody in blue. Piesa
este un mixaj între muzica de jazz și cea clasică, fiind caracterizată de
motive muzicale puternic legate între ele. După premieră, un șef de orchestră
american, pe nume Ferde Grofe a luat partitura și a făcut trei noi orchestrații
pentru orchestra simfonică în 1924, 1926 și 1942.
Tânăr fiind, Igor Stravinski a fost recrutat
de Serghei Diaghilev (impresar, patron, critic de artă) să compună muzică
pentru compania sa, Baletele Ruse. Baletul
Pasărea de foc a fost primul său
proiect și avut critici entuziaste la premiera de la Paris din 10 iunie 1910. Colaborarea cu Diaghilev a avut ca
rezultat încă două capodopere ale literatuii muzicale universale, anume
baletele Petrușka și Sărbătoarea primvăverii. Pasărea de foc este o poveste rusească
în care o pasăre magică este blestemată și prinsă într-o capcană. Suita pentru orchestră nr. 2, versiunea 1919
are următoarele părți:
1)
Introduction—The Firebird and its dance—The Firebird's variation
2)
The Princesses’ Khorovod (Rondo, round dance)
3)
Infernal dance of King Kashchei
4) Berceuse (Lullaby)
5)
Finale
Iată
mai jos o înregistrare cu marele compozitor dirijându-și propria lucrare:
Ce
urmează? Două săptămâni de cursuri de dirijat în care tinerii dirijori au
ocazia să-și perfecționeze cunoștințele despre această artă complexă. Cursurile vor fi precedate de un concert
susținut de cei trei profesori titulari ai cursurilor: Ovidiu Bălan, Charles
Gambetta și Robert Gutter.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu