Un dirijor așa cum ar trebui să fie

     Pe dirijorul Tiberiu Soare l-am cunoscut în urmă cu 17 ani, atunci când a venit pentru prima și până ieri, ultima oară în Bacău. Era invitatul Filarmonicii din Bacău ca o tânără speranță a dirijorilor din România. În cei 17 ani care au trecut de atunci, maestrul Tiberiu Soare a devenit unul dintre cei mai apreciați dirijori din țară. La începutul carierei a dirijat orchestrele Filarmonicilor și Operelor din Iași, Cluj-Napoca, Brașov, Timișoara, Craiova, Satu-Mare, Ploiești, Constanța și Orchestra Națională Radio. Apoi, între anii 2005-2013 a fost dirijorul principal al Operei Române din București. Se poate spune că de la speranță la certitudine drumul e lung și greu. Nu însă și pentru el, deoarece Tiberiu Soare și-a croit acest drum mult mai ușor decât alții doar prin calitățile  proprii și  o voință de fier. Atunci când ne-am cunoscut, m-a invitat într-o seară în camera sa de hotel pentru a discuta și a bea un pahar de vin. Nu se putea desprinde de partituri. Era tot timpul cu ochii în ele, implicat și căutând soluții. Îi puneam întrebări și îmi răspundea cu lux de amănunte la toate neclaritățile mele, parcă abia așteptând următoarea întrebare. Îmi aduc aminte că una dintre lucrările dirijate de el atunci a fost Ma mere l' Oye de Maurice Ravel. Și a plecat....

     S-a întors după 17 ani. L-am găsit la fel de jovial, la fel de energic și cu aceeași bucurie de a trăi viața. Iar ca dirijor a devenit un MAESTRU în adevăratul sens al cuvântului. Știe exact CE să ceară orchestrei, știe CUM să ceară, stie exact ce VREA de la orchestră. Partiturile muzicale le cunoaște la perfecțiune, are o gestică clară și expresivă, nu pierde timpul cu explicații inutile și plictisitoare, iar din aceste motive repetițiile cu el sunt o adevărată plăcere.

      Programul pe care l-am interpretat în data de 23 noiemnbrie 2017 a fost alcătuit din piesele:

      Preludiu la unison de George Enescu din Suia nr.1, o lucrare unică în istoria muzicii prin faptul că toate instrumentele cântă aceeași linie melodică ce creează efecte sonore deosebite. Efectul timbral este și el de asemenea unic, deoarece acest unison este cântat de mai multe instrumente de coarde.

      Anotimpurile pentru vibrafon, marimbă și orchestră, compuse de Alexandru Anastasiu le consider  o lucrare experimentală, cu multe instrumente de percuție în componență, o orchestrație destul de nepotrivită uneori, formele celor patru părți neavând stabilitatea și  tiparul obișnuit. Fiind la început de drum, putem să-i acordăm circumstanțe atenuante tânarului percuționist și compozitor Alexandru Atanasiu.

    Simfonia a IXa de D. Șostacovici a avut premiera în anul 1945 sub bagheta lui E. Mravinsky. Simfonia s-a dorit a fi o celebrare a victoriei Rusiei asupra nazismului din Al Doilea Război Mondial, însă compozitorul realizează mai mult o parodie la adresa autorităților sovietice care nu erau interesate de greutățile prin care trecea poporul după război. 

    Așadar, un concert extrem de reușit realizat de orchestra Filarmonicii din Bacău, în mare parte datorită dirijorului Tiberiu Soare cu ajutorul nostru, instrumentiști receptivi când au în față un dirijor excepțional.

    Vom continua concertele stagionale și vă invităm cu drag să fiți alături de noi în sala Ateneu.

                                                        NIHIL SINE MUSICA!