În materialul următor voi prezenta un amplu interviu cu dirijorul, violoncelistul și profesorul Ovidiu Marinescu, român stabilit de mulți ani în S.U.A. A dirijat și a concertat cu succes în multe orchestre din România, Europa și America. La Bacău am avut de multe ori ocazia să cânt sub bagheta sa însă, ca violoncelist l-am descoperit abia anul acesta, când a interpretat magistral cea mai grea dintre lucrările pentru violoncel solo și orchestră - Simfonia Concertantă de S.Prokofiev. Am avut ocazia de a realiza acest interviu ce are ca subiect principal un CD, pe care vi-l prezint în rândurile ce urmează:
- Cum a apărut acest proiect și cine au fost inițiatorii?
- Începând cu anul 2000, am colaborat cu câteva orchestre din Moscova. Cu Filarmonica Rusă, am făcut 6-7 compact discuri inițial ca violoncelist, ulterior ca dirijor, cu repertorii diverse de la Ceaikovski, la Samuel Barber, la lucrări contemporane. Seria de înregistrări cu lucrări de trombon a fost inițiată de către solistul american Haim Avitsur, născut în Israel. Proiectul a fost de a înregistra câteva dintre cele mai importante lucrări contemporane pentru trombon. În mod sigur, pentru repertoriu contemporan și poate dificil, era nevoie de o orchestră de mare nivel. Aici am fost solicitat eu de a organiza colaborarea cu Orchestra de Stat "Novaya Rossiya", la ora actuală una din cele mai bune orchestre simfonice din Moscova. Orchestra a fost fondată prin ordin prezidențial de către Vladimir Putin pentru artistul rus Yuri Bashmet. De asemenea, am colaborat la selectarea repertoriului, și am coordonat cu compozitorii acest proiect, de la elementul bugetar la ultimele decizii artistice.
-Spune-ne câteva cuvinte despre compozitorii și lucrările de pe acest cd, te rog.
- Maurice Wright/ Concert pentru trombon, orchestra de coarde și harpă
- Maurice Wright a fost unul dintre profesorii mei de doctorat la Temple University în Philadelphia. Am fost onorat de includerea acestei lucrări în compendiul reprezentat de acest CD și de a colabora cu un compozitor important din Philadelphia care mi-a fost o inspirație pe timpul cursurilor.
Deși acest concert este extrem de provocator în anumite locuri, exploatând extreme de registru și salturi neobișnuite, compozitorul a fost inspirat mai mult de ideea unui concert ca argument între opusul punctelor de vedere - tare/ ușor, rapid/ lent, înalt/ jos și întuneric/lumină.
-Diane Jones/Dreamcatcher (Capcana Visurilor)
-Colaborez cu Diane Jones de mulți ani, ea scriind deja două triouri pentru formația în care sunt membru- Trio Casals, ambele prezentate în premieră la Carnegie Hall. Îmi amintesc cu plăcere de convorbirea telefonică din primăvara anului 2016,după un concert cameral la Lancaster, PA, în care Dna. Jones a răspuns instantaneu la invitația de a scrie un concert pentru tombon.
Un visător creează o rețea pentru a prinde orice rău care încearcă să ne încalce somnul. În "Dreamcatcher", trombonistul țese acel web în orchestră și în jurul acesteia, trecând printr-un peisaj de vis tot mai în schimbare. Solo-urile care încep și termină piesa completează cercul pentru a ține pânza.
-David Brown / Myrddin
-David Brown a fost studentul meu la dirijat și concert-maestrul orchestrei de la West Chester University pe care am dirijat-o între 2003 și 2005. Un artist foarte talentat (cântă la vioară, tubă, compune și dirijează), David Brown a compus Myrddin în 3 săptămâni.
Compozitorul descrise piesa: "Partea solistică din poemul simfonic Myrddin ("Merlin" în literatura despre Artur) este o caracterizare imprevizibilă, agresivă și mistică a lui Merlin și prezintă în mod vizibil influența populară a muzicii folclorice din Țara Galilor. Dansul, conjurarea și lamentarea unui vrăjitor profetic sunt descrise în cadrul a 165 de schimbări de metru muzical, înainte de a coborî în nebunie".
-David Loeb- Erix/ Erice
-David Loeb locuiește la New Yoek și în Japonia și predă la prestigioasa universitate Mannes School of Music. Erix/ Erice pentru tombon și octet a fost inspirat de vizitatarea unui oraș vechi sicilian de munte, locuit la rândul său de greci, cartaginezi, romani, goți, arabi, normanzi și italieni, cu alte ocupații scurte. Toți au lăsat amprentele asupra arhitecturii. Schimbările meteorologice aproape instantanee adaugă atmosfera romantică.
-Carson Cooman/ Remembering Tomorrow (Amintindu-ne despre Mâine)
-O lucrare între abstract și expresiv, acest poem pentru trombon și orchestră reprezintă un punct de vedere contemporan definit de adâncimea mesajului artistic și evoluția discursului în mod organic. Compozitorul a spus: "Acest concert pune trombonul într-o varietate de contexte muzicale diferite - uneori cu izolare și uneori cu căldură. Trombonul conduce orchestra și reacționează la ea, ca un fel de "primul dintre egali".Sfârșitul are un caracter enigmatic, pe măsură ce începe să încheie- cu o creștere a tăcerii".
-Robert Cuckson/ Concertino pentru tombon (2009)
-Robert Cuckson a scris numeroase lucrări pentru Haim Avitsur, printre care și Sonata pentru tombon și pian, Cvintetul pentru tomboni și Concertino pentru trombon înregistrat aici.''Lucrarea a fost compusă în anul 2009 și interpretată de Haim într-o versiune cu orchestră de coarde. Cele două mișcări prezintă o alternativă lentă și rapidă, ușoară și umbroasă, deși predomină starea de spirit fericită și chiar bucuroasă. Tehnica sa luminoasă mi-a determinat să-mi imaginez această versiune cu două piane în care suportul rezonant pentru trombon contrastează cu un fundal muzical ușor".
-Eivan Avitsur/ Tristețe
-Titlul acestei lucrări este poate o premoniție a unui sfârșit poate prea devreme. Compozitorul Eivan Avitsur ne-a părăsit în februarie 2018. Am avut ocazia de a-l cunoaște la Ierusalim, unde era directorul unui centru cultural artistic dedicat colaborării între artiști israelieni și palestinieni. "Tristețe" a fost scrisă inițial pentru trompetă și orgă. În 1999 compozitorul a scris versiunea pentru trombon și orgă, care mai târziu a fost rearanjată pentru trombon și anasamblu de cameră, fiind dedicată lui Haim Avitsur. Lucrarea exprimă impresia unei lucrări tragice. Începe cu un lamento liniștit, urmată de o secțiune furtunoasă care se dezvoltă treptat în intensitate, și se termină cu o repetare a temei de deschidere, interconectată cu un fir de speranță.
-Cum ai caracteriza piesele imprimate, care sunt stările și sentimentele pe care ni le creează ascultarea unor astfel de lucrări?
- Pot caracteriza lucrările imprimate ca pe un compendiu de stiluri, reprezentând un ecleticism caracteristic peisajului mondial contemporan. Lucrarea lui David Brown poate fi unui poem simfonic de Dvorak bazat pe folclor, lucrarea compozitoarei Diane Jones are elemente de mimmalism care au o expresie directă, pe înțelesul tuturor, iar lucrările lui Maurice Wright și David Loeb arată o virtuozitate a tehnicii de orchestrator. Cooman și Avitsur au scris lucrări cu o intensitate a mesjului muzical reprezentată prin tensiune armonică. Lucrarea lui Cuckson reprezintă un moment important pentru acest disc, motto-ul lucrării dând titlul discului. Într-un moment de cumpănă a sănătății lui Haim Avitsur, Cuckson a scris această piesă pentru a-i da putere și speranță colegului său.
Experiența ascultării acestor lucrări variază de la ascultător la ascultător. Eu sugerez abordarea actului de consumator artistic cu mintea deschisă, de multe ori necesitând mai mult de o audiție pentru a intra în inima lucrărilor. Fiecare își poate alege momentul muzical preferat, și de asemenea nu trebuie să ne simțim vinovați dacă ne displac alte momente. Putem compara repertoriul oricărui disc sau concert cu un meniu al unui restaurant. Alegeți-vă mâncarea preferată și nu comandați ce nu vă place. Dacă nu știți, gustați, vă rog!
-Ce concluzie poate trage un ascultător care nu e familiarizat cu muzica acestui cd? Dar unul profesionist? Ce ar trebui să înțeleagă ascultătorii?
-De multe ori o poveste asociată cu o lucrare ne poate îndruma către mesajul artistic. Acesta este cazul câtorva lucrări de pe acest cd. De asemenea, un profesionist poate critica sau admira elementul tehnic al instrumentiștilor.
-Care este trendul actual al muzicii americane de compoziție?
-Este greu de a pune o etichetă pe stilul muzical în Statele Unite. Sunt curente divergente și există o diversitate a limbajului uluitoare. Într-un fel, putem spune că există o dicotomie între două curente estetice: limbajul muzical academic și limbajul direct pentru publicul larg. Calitatea poate fi asociată ambelor curente, fiind reprezentată de interesul ideilor artistice, caracterele muzicale, forma, orchestrația, inspirația limbajului muzical, etc.
-Ce crezi că se va întâmpla în viitor cu acest gen de muzică pe care noi o numim contemporană?
-Muzica contemporană devine veche la un moment dat. Multe lucrări vor muri, după părerea mea sunt născute moarte. Numai viitorul ne va spune ce valori vor rămâne. Din punctul meu de vedere, relevanța actului artistic în general, și a noilor compoziții în particular, este dată fie de percepția și acceptul publicului, fie de specialiști, fie de cel larg.
-Dacă ai ceva de adăugat și ți se pare interesant, te rog să ne spui.
- Orice proiect de acest gen este o provocare, dar și un privilegiu de a prezenta lucrări noi unui public divers. Dacă una-două piese vor intra în repertoriul solistic al trombonului, eu voi considera acest disc un succes. Deja, în mai puțin de un an, câteva dintre aceste lucrări au fost prezente în mod repetat la stații radio din S.U.A.
Îi mulțumesc maestrului Ovidiu Marinescu pentru acest interviu și-i urez succes în continuare în frumoasa carieră muzicala pe care o are. Îl așteptăm cu drag în Bacău de fiecare dată, pentru a ne încânta cu ineditele sale prestații artistice.
-Diane Jones/Dreamcatcher (Capcana Visurilor)
-Colaborez cu Diane Jones de mulți ani, ea scriind deja două triouri pentru formația în care sunt membru- Trio Casals, ambele prezentate în premieră la Carnegie Hall. Îmi amintesc cu plăcere de convorbirea telefonică din primăvara anului 2016,după un concert cameral la Lancaster, PA, în care Dna. Jones a răspuns instantaneu la invitația de a scrie un concert pentru tombon.
Un visător creează o rețea pentru a prinde orice rău care încearcă să ne încalce somnul. În "Dreamcatcher", trombonistul țese acel web în orchestră și în jurul acesteia, trecând printr-un peisaj de vis tot mai în schimbare. Solo-urile care încep și termină piesa completează cercul pentru a ține pânza.
-David Brown / Myrddin
-David Brown a fost studentul meu la dirijat și concert-maestrul orchestrei de la West Chester University pe care am dirijat-o între 2003 și 2005. Un artist foarte talentat (cântă la vioară, tubă, compune și dirijează), David Brown a compus Myrddin în 3 săptămâni.
Compozitorul descrise piesa: "Partea solistică din poemul simfonic Myrddin ("Merlin" în literatura despre Artur) este o caracterizare imprevizibilă, agresivă și mistică a lui Merlin și prezintă în mod vizibil influența populară a muzicii folclorice din Țara Galilor. Dansul, conjurarea și lamentarea unui vrăjitor profetic sunt descrise în cadrul a 165 de schimbări de metru muzical, înainte de a coborî în nebunie".
-David Loeb- Erix/ Erice
-David Loeb locuiește la New Yoek și în Japonia și predă la prestigioasa universitate Mannes School of Music. Erix/ Erice pentru tombon și octet a fost inspirat de vizitatarea unui oraș vechi sicilian de munte, locuit la rândul său de greci, cartaginezi, romani, goți, arabi, normanzi și italieni, cu alte ocupații scurte. Toți au lăsat amprentele asupra arhitecturii. Schimbările meteorologice aproape instantanee adaugă atmosfera romantică.
-Carson Cooman/ Remembering Tomorrow (Amintindu-ne despre Mâine)
-O lucrare între abstract și expresiv, acest poem pentru trombon și orchestră reprezintă un punct de vedere contemporan definit de adâncimea mesajului artistic și evoluția discursului în mod organic. Compozitorul a spus: "Acest concert pune trombonul într-o varietate de contexte muzicale diferite - uneori cu izolare și uneori cu căldură. Trombonul conduce orchestra și reacționează la ea, ca un fel de "primul dintre egali".Sfârșitul are un caracter enigmatic, pe măsură ce începe să încheie- cu o creștere a tăcerii".
-Robert Cuckson/ Concertino pentru tombon (2009)
-Robert Cuckson a scris numeroase lucrări pentru Haim Avitsur, printre care și Sonata pentru tombon și pian, Cvintetul pentru tomboni și Concertino pentru trombon înregistrat aici.''Lucrarea a fost compusă în anul 2009 și interpretată de Haim într-o versiune cu orchestră de coarde. Cele două mișcări prezintă o alternativă lentă și rapidă, ușoară și umbroasă, deși predomină starea de spirit fericită și chiar bucuroasă. Tehnica sa luminoasă mi-a determinat să-mi imaginez această versiune cu două piane în care suportul rezonant pentru trombon contrastează cu un fundal muzical ușor".
-Eivan Avitsur/ Tristețe
-Titlul acestei lucrări este poate o premoniție a unui sfârșit poate prea devreme. Compozitorul Eivan Avitsur ne-a părăsit în februarie 2018. Am avut ocazia de a-l cunoaște la Ierusalim, unde era directorul unui centru cultural artistic dedicat colaborării între artiști israelieni și palestinieni. "Tristețe" a fost scrisă inițial pentru trompetă și orgă. În 1999 compozitorul a scris versiunea pentru trombon și orgă, care mai târziu a fost rearanjată pentru trombon și anasamblu de cameră, fiind dedicată lui Haim Avitsur. Lucrarea exprimă impresia unei lucrări tragice. Începe cu un lamento liniștit, urmată de o secțiune furtunoasă care se dezvoltă treptat în intensitate, și se termină cu o repetare a temei de deschidere, interconectată cu un fir de speranță.
-Cum ai caracteriza piesele imprimate, care sunt stările și sentimentele pe care ni le creează ascultarea unor astfel de lucrări?
- Pot caracteriza lucrările imprimate ca pe un compendiu de stiluri, reprezentând un ecleticism caracteristic peisajului mondial contemporan. Lucrarea lui David Brown poate fi unui poem simfonic de Dvorak bazat pe folclor, lucrarea compozitoarei Diane Jones are elemente de mimmalism care au o expresie directă, pe înțelesul tuturor, iar lucrările lui Maurice Wright și David Loeb arată o virtuozitate a tehnicii de orchestrator. Cooman și Avitsur au scris lucrări cu o intensitate a mesjului muzical reprezentată prin tensiune armonică. Lucrarea lui Cuckson reprezintă un moment important pentru acest disc, motto-ul lucrării dând titlul discului. Într-un moment de cumpănă a sănătății lui Haim Avitsur, Cuckson a scris această piesă pentru a-i da putere și speranță colegului său.
Experiența ascultării acestor lucrări variază de la ascultător la ascultător. Eu sugerez abordarea actului de consumator artistic cu mintea deschisă, de multe ori necesitând mai mult de o audiție pentru a intra în inima lucrărilor. Fiecare își poate alege momentul muzical preferat, și de asemenea nu trebuie să ne simțim vinovați dacă ne displac alte momente. Putem compara repertoriul oricărui disc sau concert cu un meniu al unui restaurant. Alegeți-vă mâncarea preferată și nu comandați ce nu vă place. Dacă nu știți, gustați, vă rog!
-Ce concluzie poate trage un ascultător care nu e familiarizat cu muzica acestui cd? Dar unul profesionist? Ce ar trebui să înțeleagă ascultătorii?
-De multe ori o poveste asociată cu o lucrare ne poate îndruma către mesajul artistic. Acesta este cazul câtorva lucrări de pe acest cd. De asemenea, un profesionist poate critica sau admira elementul tehnic al instrumentiștilor.
-Care este trendul actual al muzicii americane de compoziție?
-Este greu de a pune o etichetă pe stilul muzical în Statele Unite. Sunt curente divergente și există o diversitate a limbajului uluitoare. Într-un fel, putem spune că există o dicotomie între două curente estetice: limbajul muzical academic și limbajul direct pentru publicul larg. Calitatea poate fi asociată ambelor curente, fiind reprezentată de interesul ideilor artistice, caracterele muzicale, forma, orchestrația, inspirația limbajului muzical, etc.
-Ce crezi că se va întâmpla în viitor cu acest gen de muzică pe care noi o numim contemporană?
-Muzica contemporană devine veche la un moment dat. Multe lucrări vor muri, după părerea mea sunt născute moarte. Numai viitorul ne va spune ce valori vor rămâne. Din punctul meu de vedere, relevanța actului artistic în general, și a noilor compoziții în particular, este dată fie de percepția și acceptul publicului, fie de specialiști, fie de cel larg.
-Dacă ai ceva de adăugat și ți se pare interesant, te rog să ne spui.
- Orice proiect de acest gen este o provocare, dar și un privilegiu de a prezenta lucrări noi unui public divers. Dacă una-două piese vor intra în repertoriul solistic al trombonului, eu voi considera acest disc un succes. Deja, în mai puțin de un an, câteva dintre aceste lucrări au fost prezente în mod repetat la stații radio din S.U.A.
Îi mulțumesc maestrului Ovidiu Marinescu pentru acest interviu și-i urez succes în continuare în frumoasa carieră muzicala pe care o are. Îl așteptăm cu drag în Bacău de fiecare dată, pentru a ne încânta cu ineditele sale prestații artistice.
NIHIL SINE MUSICA
