BACĂU - BOTOȘANI= 3-3

    Pe 12 octombrie am susținut al treilea concert din ultimii trei ani ca invitat al Filarmonicii de Stat din Botoșani, egalând astfel la 3 numărul aparițiilor ca dirijor la  Filarmonica Mihail Jora din Bacău. Glumind puțin, voi spune că urmează să vedem cine va conduce în acest  "clasament", dar eu prefer "iarba verde de acasă", așa cum spune titlul filmului regizat de Stere Gulea în anul 1977.

 La acest concert am realizat o premieră, dirijând pentru prima oară un concert pentru vioară, lucru ce nu se mai întâmplase până acum. Sunt sigur că în viitor voi avea ocazia să dirijez și un concert pentru instrumente de suflat, pentru a-mi lărgi astfel aria de instrumente de acompaniat. Programul concertului a conținut lucrări dificile din punct de vedere tehnic atât pentru dirijor, solist, dar și orchestră, pe care împreună le-am interpretat în cel mai bun mod cu putință la ora concertului. Felicitări orchestrei din Botoșani care m-a ajutat și a cooperat la modul cel mai serios în timpul repetițiilor și la concertul propriu-zis. Felicitări și tânărului violonist Robert Stratica pentru interpretarea unui concert extrem de dificil pentru orice solist, anume Concertul pentru vioară și orchestră nr.1 de Wieniawski.

Uvertura Coriolan, lucrare scrisă în anul 1807 de L.van Beethoven, este inspirată de tragedia lui Coriolan, unul dintre cei mai importanți generali   ai Romei antice. W.Shakespeare a fost autorul literar al acestei tragedii.                        

 Concertul pentru vioară de H.Wieniawski este una dintre cele mai dificile piese pentru vioară și orchestră, iar mulți soliști evită interpretarea acestuia deoarece conține pasaje instrumentale care pot fi oricând "ratate".

Simfonia nr.7 de L.van Beethoven este una dintre marile capodopere ale muzicii simfonice. R.Wagner a denumit-o apoteoza dansului pentru efervescența ritmului în toate cele 4 părți ale simfoniei. Personal consider că această denumire a fost demult depășită, existând multe alte lucrări simfonice compuse după aceasta care au în structura ritmică elemente mult mai dificile. Ca exemple voi aminti Carmina burana de C. Orff sau Sărbătoarea primăverii de I.Stravinski.

Nu voi mai spune decât că planurile de viitor sunt optimiste, fiind în discuții avansate cu o Filarmonică importană din România, dar și în discuții preliminare cu o instituție din Bacău pentru realizarea unui concert cu ocazia zilei de 8 Martie. Dar, până atunci voi mai scrie aici chestiuni despre muzică sau poate voi aborda un alt subiect.

Flautul călător

  S-a stins Dorel Baicu...Filarmonica Mihail Jora din Bacău a pierdut unul dintre cei mai mari muzicieni care au existat vreodată în istoria sa. Cei care l-au cunoscut știu cât de mult a contat acest om în istoria Filarmonicii. Nu voi aduce elogii unui instrumentist imens, cunoscut în toată țara dar și în străinătate, ci voi insera câteva comentarii ale unor colegi, care au scris din suflet ceea ce au simțit atunci când au aflat de fulgerătoarea veste pe care am primit-o cu toții în dimineața zilei de 3 august.

  

   Dar câteva cuvinte trebuie să spun, deoarece în ultimii 19 ani viața și cariera mea muzicală s-au interesectat cu cel ce a fost Dorel Baicu. În anul 2000 am avut ocazia de a cânta pentru prima oară cu dânsul în rol de solist. După concert, un coleg mai în vârstă mi-a spus: să fii mândru că ai cântat cu Dorel Baicu. Atunci nu prea am înțeles ce vrea să spună dar, după câțiva ani am realizat că Filarmonica din Bacău are în componență pe unul dintre cei mai mari flautiști din istoria României. Cei care l-au cunoscut știu că a fost un om care a condus caravane într-o viață anterioară, așa cum afirma un alt coleg de-ai mei, un om care nu obosea niciodata, fiind în stare să cânte impecabil orice concert de flaut după un drum de 1000 de kilometri pe care adesea îl făceam în turneele prin Italia. Nu mai insist, deoarece cuvintele nu mai pot face mare lucru. Rămâne imaginea unui om corect, a unui bărbat adevărat care, de data aceasta a nu a mai putut continua lupta.

                                                    DRUM BUN, DOREL BAICU!

ATLETICO JUNIOR!

  De câțiva ani, în România au început să apară cluburi de fotbal private pentru copii și juniori. Deocamdată nimeni nu știe dacă acesta este un lucru bun sau rău. Eu cred că pentru un copil este mult mai important să alerge, să facă mișcare și să socializeze într-un grup organizat, decât să stea acasă în fața calculatorului sau a telefonului de unul singur. 

Unul dintre cluburile nou apărute în orașul Bacău este A.C.S. Atletico Junior, club care de curând a sărbătorit un an de la înființare.Dacă la primul antrenament au participat în jur de 8-10 copii, astăzi clubul a ajuns la un număr de aproape 100 de  copii legitimați. Mi-am dus și eu copilul la acest club, din pasiunea mea, dar și a lui pentru fotbal. Aici am găsit un grup foarte unit, cu o organizare ireproșabilă din toate punctele de vedere, cu un teren foarte bun (poate cel mai bun din oraș), vestiare complet renovate, seriozitate a antrenorilor și conducătorilor, dar cel mai important, atmosfera de la echipă-una destinsă și plăcută. Creșterea valorică a echipelor s-a văzut repede la toate categoriile de vârstă, culminând cu grupa de copii născuți în anul 2007 care în această primăvară au câștigat campionatul rezervat vârstei lor. Un mare plus și pentru cei născuți în anii 2009-2010. Aceștia au obținut rezultate foarte bune, cu clasări pe podium la majoritatea competițiilor la care au luat startul. Din această vară vor disputa meciuri la campionatul organizat pentru o grupă de copii născuți în anul 2008, adică copii mai mari decât ei cu cel puțin un an. Și personal, cred că aceștia vor fi surpriza plăcută a acestei competiții organizată de A.J.F.Bacău.

  Cei doi antrenori ai clubului, Gabriel Vârlan și fostul portar Ionuț Miron, sunt ''pilonii'' de bază ai echipei, aceștia reușind să construiască o structură care începe să funcționeze ireproșabil. Ambiția și dăruirea de care dau dovadă sunt o garanție că vor scoate din micii fotbaliști viitori campioni.

   În scurt timp la baza de la Letea Veche se va construi un  teren sintetic, o sală de mese, un mini-bar precum și extinderea tribunelor. Așadar, oricine copil este bine- venit aici! Va beneficia de condiții pe care nu le găsiți la alte cluburi private din Bacău. Și cel mai important,va putea să facă sport într-un cadru organizat, într-o atmosferă plăcută, iar spiritul de învingător va deveni o certitudine!

HAI ATLETICO!

Atunci când trombonul devine vedetă

   În materialul următor voi prezenta un amplu interviu cu dirijorul, violoncelistul și profesorul Ovidiu Marinescu, român stabilit de mulți ani în S.U.A. A dirijat și a concertat cu succes în multe orchestre din România, Europa și America. La Bacău am avut de multe ori ocazia să cânt sub bagheta sa însă, ca violoncelist l-am descoperit abia anul acesta, când a interpretat magistral cea mai grea dintre lucrările pentru violoncel solo și orchestră - Simfonia Concertantă de S.Prokofiev. Am avut ocazia de a realiza acest interviu ce are ca subiect principal un CD, pe care vi-l prezint în rândurile ce urmează:

 - Cum a apărut acest proiect și cine au fost inițiatorii?

 - Începând cu anul 2000, am colaborat cu câteva orchestre din Moscova. Cu Filarmonica Rusă, am făcut 6-7 compact discuri inițial ca violoncelist, ulterior ca dirijor, cu repertorii diverse de la Ceaikovski, la Samuel Barber, la lucrări contemporane. Seria de înregistrări cu lucrări de trombon a fost inițiată de către solistul american Haim Avitsur, născut în Israel. Proiectul a fost de a înregistra câteva dintre cele mai importante lucrări contemporane pentru trombon. În mod sigur, pentru repertoriu contemporan și poate dificil, era nevoie de o orchestră de mare nivel. Aici am fost solicitat eu de a organiza colaborarea cu Orchestra de Stat "Novaya Rossiya", la ora actuală una din cele mai bune orchestre simfonice din Moscova. Orchestra a fost fondată prin ordin prezidențial de către Vladimir Putin pentru artistul rus Yuri Bashmet. De asemenea, am colaborat la selectarea repertoriului, și am coordonat cu compozitorii acest proiect, de la elementul bugetar la ultimele decizii artistice.

 -Spune-ne câteva cuvinte despre compozitorii și lucrările  de pe acest cd, te rog.

 - Maurice Wright/ Concert pentru trombon, orchestra de coarde și harpă

  - Maurice Wright a fost unul dintre profesorii mei de doctorat la Temple University în Philadelphia.   Am fost onorat de includerea acestei lucrări în compendiul reprezentat de acest CD și de a colabora   cu  un compozitor important din Philadelphia care mi-a fost o inspirație pe timpul cursurilor.

 Deși acest concert este extrem de provocator în anumite locuri, exploatând extreme de registru și salturi neobișnuite, compozitorul a fost inspirat mai mult de ideea unui concert ca argument între  opusul punctelor de vedere - tare/ ușor, rapid/ lent, înalt/ jos și întuneric/lumină.

  -Diane Jones/Dreamcatcher  (Capcana Visurilor)
  -Colaborez cu Diane Jones de mulți ani, ea scriind deja două triouri pentru formația în care sunt membru- Trio Casals, ambele prezentate în premieră la Carnegie Hall. Îmi amintesc cu plăcere de convorbirea telefonică din primăvara anului 2016,după un concert cameral la Lancaster, PA, în care Dna. Jones a răspuns instantaneu la invitația de a scrie un concert pentru tombon.
Un visător creează o rețea pentru a prinde orice rău care încearcă să ne încalce somnul. În "Dreamcatcher", trombonistul țese acel web în orchestră și în jurul acesteia, trecând printr-un peisaj de vis tot mai în schimbare. Solo-urile care încep și termină piesa completează cercul pentru a ține pânza.

 -David Brown / Myrddin
 -David Brown a fost studentul meu la dirijat și concert-maestrul orchestrei de la West Chester University pe care am dirijat-o între 2003 și 2005. Un artist foarte talentat (cântă la vioară, tubă, compune și dirijează), David Brown a compus Myrddin în 3 săptămâni.
Compozitorul descrise piesa: "Partea solistică din poemul simfonic Myrddin ("Merlin" în literatura despre Artur) este o caracterizare imprevizibilă, agresivă și mistică a lui Merlin și prezintă în mod vizibil influența populară a muzicii folclorice din Țara Galilor. Dansul, conjurarea  și lamentarea unui vrăjitor profetic sunt descrise în cadrul a 165 de schimbări de metru muzical, înainte de a coborî în nebunie".

-David Loeb-  Erix/ Erice
  -David Loeb locuiește la New Yoek și în Japonia și predă la prestigioasa universitate Mannes School of Music. Erix/ Erice pentru tombon și octet a fost inspirat de vizitatarea unui oraș vechi sicilian de munte, locuit la rândul său de greci, cartaginezi, romani, goți, arabi, normanzi și italieni, cu alte ocupații scurte. Toți au lăsat amprentele asupra arhitecturii. Schimbările meteorologice aproape instantanee adaugă atmosfera romantică.

-Carson Cooman/ Remembering Tomorrow (Amintindu-ne despre Mâine)
  -O lucrare între abstract și expresiv, acest poem pentru trombon și orchestră reprezintă un punct de vedere contemporan definit de adâncimea mesajului artistic și evoluția discursului în mod organic. Compozitorul a spus: "Acest concert pune trombonul într-o varietate de contexte muzicale diferite - uneori cu izolare și uneori cu căldură. Trombonul conduce orchestra și reacționează la ea, ca un fel de "primul dintre egali".Sfârșitul are un caracter enigmatic, pe măsură ce începe să încheie- cu o creștere a tăcerii".

-Robert Cuckson/ Concertino pentru tombon (2009)
  -Robert Cuckson a scris numeroase lucrări pentru Haim Avitsur, printre care și Sonata pentru tombon și pian, Cvintetul pentru tomboni și Concertino pentru trombon înregistrat aici.''Lucrarea a fost compusă în anul 2009 și interpretată de Haim într-o versiune cu orchestră de coarde. Cele două  mișcări prezintă o alternativă lentă și rapidă, ușoară și umbroasă, deși predomină starea de spirit fericită și chiar bucuroasă. Tehnica sa luminoasă mi-a determinat să-mi imaginez această versiune cu două piane în care suportul rezonant pentru trombon contrastează cu un fundal muzical ușor".

-Eivan Avitsur/ Tristețe
  -Titlul acestei lucrări este poate o premoniție a unui sfârșit poate prea devreme. Compozitorul Eivan Avitsur ne-a părăsit în februarie 2018. Am avut ocazia de a-l cunoaște la Ierusalim, unde era directorul unui centru cultural artistic dedicat colaborării între artiști israelieni și palestinieni. "Tristețe" a fost scrisă inițial pentru trompetă și orgă. În 1999 compozitorul a scris versiunea pentru trombon și orgă, care mai târziu a fost rearanjată pentru trombon și anasamblu de cameră, fiind dedicată lui Haim Avitsur. Lucrarea exprimă impresia unei lucrări tragice. Începe cu un lamento liniștit, urmată de o secțiune furtunoasă care se dezvoltă treptat în intensitate, și se termină cu o repetare a temei de deschidere, interconectată cu un fir de speranță.

-Cum ai caracteriza piesele imprimate, care sunt stările și sentimentele pe care ni le creează ascultarea unor astfel de lucrări?
- Pot caracteriza lucrările imprimate ca pe un compendiu de stiluri, reprezentând un ecleticism caracteristic peisajului mondial contemporan. Lucrarea lui David Brown poate fi unui poem simfonic de Dvorak bazat pe folclor, lucrarea compozitoarei Diane Jones are elemente de mimmalism care au o expresie directă, pe înțelesul tuturor, iar lucrările lui Maurice Wright și David Loeb arată o virtuozitate a tehnicii de orchestrator. Cooman și Avitsur au scris lucrări cu o intensitate a mesjului muzical reprezentată prin tensiune armonică. Lucrarea lui Cuckson reprezintă un moment important pentru acest disc, motto-ul lucrării dând titlul discului. Într-un moment de cumpănă a sănătății lui  Haim Avitsur, Cuckson a scris această piesă pentru a-i da putere și speranță colegului său.
Experiența ascultării acestor lucrări variază de la ascultător la ascultător. Eu sugerez abordarea actului de consumator artistic cu mintea deschisă, de multe ori necesitând mai mult de o audiție pentru a intra în inima lucrărilor. Fiecare își poate alege momentul muzical preferat, și de asemenea nu trebuie să ne simțim vinovați dacă ne displac alte momente. Putem compara repertoriul oricărui disc sau concert cu un meniu al unui restaurant. Alegeți-vă mâncarea preferată și nu comandați ce nu vă place. Dacă nu știți, gustați, vă rog!

-Ce concluzie poate trage un ascultător care nu e familiarizat cu muzica acestui cd? Dar unul profesionist? Ce ar trebui să înțeleagă ascultătorii?
-De multe ori o poveste asociată cu o lucrare ne poate îndruma către mesajul artistic. Acesta este cazul câtorva lucrări de pe acest cd. De asemenea, un profesionist poate critica sau admira elementul tehnic al instrumentiștilor.

-Care este trendul actual al muzicii americane de compoziție?
-Este greu de a pune o etichetă pe stilul muzical în Statele Unite. Sunt curente divergente și există o diversitate a limbajului uluitoare. Într-un fel, putem spune că există o dicotomie între două curente estetice: limbajul muzical academic și limbajul direct pentru publicul larg. Calitatea poate fi asociată ambelor curente, fiind reprezentată de interesul ideilor artistice, caracterele muzicale, forma, orchestrația, inspirația limbajului muzical, etc.

-Ce crezi că se va întâmpla în viitor cu acest gen de muzică pe care noi o numim contemporană?
-Muzica contemporană devine veche la un moment dat. Multe lucrări vor muri, după părerea mea sunt născute moarte. Numai viitorul ne va spune ce valori vor rămâne. Din punctul meu de vedere, relevanța actului artistic în general, și a noilor compoziții în particular, este dată fie de percepția și acceptul publicului, fie de specialiști, fie de cel larg.

-Dacă ai ceva de adăugat și ți se pare interesant, te rog să ne spui.
- Orice proiect de acest gen este o provocare, dar și un privilegiu de a prezenta lucrări noi unui public divers. Dacă una-două piese vor intra în repertoriul solistic al trombonului, eu voi considera acest disc un succes. Deja, în mai puțin de un an, câteva dintre aceste lucrări au  fost prezente în mod repetat la stații radio din S.U.A.

  Îi mulțumesc maestrului Ovidiu Marinescu pentru acest interviu și-i urez succes în continuare în frumoasa carieră muzicala pe care o are. Îl așteptăm cu drag în Bacău de fiecare dată, pentru a ne încânta cu ineditele sale prestații artistice.

     NIHIL SINE MUSICA

Ploiești Challenge 2018

   Voi scrie "la cald" acest articol, nelăsând timpul să cearnă impresiile după concertul pe care l-am susținut la Ploiești în data de 6 februarie 2018. Bunul meu prieten Vlad Mateescu, mi-a scris un mesaj anul trecut în care îmi propunea o colaborare cu Filarmonica Paul Constantinescu din Ploiești în cadrul evenimentului Gala tinerilor interpreți și dirijori. Am acceptat și am așteptat...până pe data de 4 ianuarie 2018, când s-a stabilit programul concertului. A urmat o lună de studiu intens și o nouă așteptare.
  Dar, înainte de a continua despre subiectul principal al articolului și anume concertul propriu-zis, trebuie să spun neapărat câteva cuvinte despre directorul Filarmonicii din Ploiești, Vlad Mateescu. De când acesta este în fruntea acestei instituții de cultură, totul s-a modernizat, s-a occidentalizat sau mai bine zis, s-a normalizat, implicarea sa devenind un etalon la nivel managerial. Ceea ce vreau să spun este faptul că nu cunosc în România o Filarmonică ce își întâmpină spectatorii cu hostess, degustare de vinuri, cafea sau apă plată. În plus, atragerea de sponsori la diferite evenimente, cum ar fi Festivalul de Jazz, este un plus.

     În continuare, voi spune câteva cuvinte despre programul simfonic pe care l-am dirijat.

     Piesa de concert pentru bassethorn și clarinet nr.2 de F.M.Bartholdy a fost scrisă între decembrie 1832 și ianuarie 1833 pentru doi dintre prietenii compozitorului care se aflau în turneu în Rusia, fiind alături de Piesa de concert nr.1 singurele lucrări pentru bassethorn scrise de Mendelssohn. Lucrarea are trei părți distincte, chiar dacă între ele nu se face pauză și respectă tiparul  clasic al unui concert în care se alternează tipurile de mișcare repede-rar-repede, în maniera sa personală de orchestrație a compozitorului, dându-le instrumentelor soliste rolul de primadonă. Acestea își etalează veleitățile tehnice și interpretative în acompaniamentul orchestrei care, pe alocuri intervine cu motivele principale ale temelor pentru a da, din când în când, o binemeritată pauză instrumentelor soliste. În concluzie, un concert plin de energie, pasiune (în partea I), melancolie (partea a doua) și voioșie, glumă, în partea a treia. Soliștii concertului au fost doi tineri pe nume Andrei Văleanu și Ștefan Voinic, studenți la Universitatea Națională de Muzică din București, interpretarea lor ridicând sala în picioare și primind ropote de apalauze.

   Suitele nr.1 și nr.2 din opera Carmen de G.Bizet, conțin câteva dintre cele mai cunoscute melodii din opera cu același nume. Caracterul lor variază, fiind prezentată toată paleta de emoții și sentimente a operei. Este propus publicului un tablou sonor amplu, ce sintetizează perfect stările, acțiunea și drama acestei celebre capodopere a muzicii universale. Interesant este că orchestrația celor două suite a fost realizată de compozitorul francez Ernest Giraud, un prieten al lui Bizet, după moartea acestuia. De notat faptul că opera Carmen este cea mai cântată operă din lume, fiind inclusă în repertoriul tuturor teatrelor de operă.

   Acesta a fost cel mai bun concert pe care l-am dirijat pănă în acest moment din punct de vedere tehnic și interpretativ. Repetițiile au fost concise, cu implicare emoțională din partea orchestrei și înțelegere a cerințelor mele iar feed-back-ul a fost unul pozitiv. Orchesta Filarmonicii din Poiești este una dintre cele mai experimentate și valoroase ale României, iar faptul că la sfârșitul concertului sala a izbucnit în aplauze furtunoase, m-a bucurat enorm, certficându-mi încă o dată sentimentul că alături de o orchestră bună, orice dirijor poate deveni mai bun.

   Voi încheia cu mulțumiri speciale directorului general Vlad Mateescu, orchestrei Filarmonicii Paul Constantinescu și tuturor colegilor și prietenilor care m-au susținut. Urmează o perioadă de pauză, cu mențiunea că am deja creionat un nou proiect, unul de mare amploare și impact, care sper că se va realiza. La revenirea în Bacău, voi începe repetițiile și concertele săptămânale alături de colegii mei de la Filarmonica Mihail Jora. Concertele noastre sunt la un nivel artistic excelent, de aceea doresc să vă invit în fiecare joi la sala Ateneu, pentru a asculta muzică de mare calitate!

NIHIL SINE MUSICA!