Cum am devenit subiect de presă?!

Dragi cititori, vă prezint interviul care mi-a fost luat de colega şi prietena Veronica Anghelescu, un compozitor şi muzicolog despre care vom auzi lucruri bune in viitor:

Veronica Anghelescu: Când ne-am cunoscut, eram studenţi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, fiecare urmându-şi pasiunea- tu, dirijatul de orchestră, eu, compoziţia clasică. Te rog să ne vorbeşti despre începuturile carierei tale muzicale- eşti interpret, dirijor, muzicolog - un artist complet. Cum a început totul şi cine ţi-a îndrumat paşii?

Sergiu Spiridon: Muzica are rădăcini vechi la mine în familie. Bunicul a fost violonist, tatăl meu este contrabasist, toţi unchii mei cântă la câte un instrument. Logic, nu aveam cum să nu fac muzică. Aşa că primii paşi i-am făcut la Liceul de Artă George Apostu din Bacău, iar după terminarea liceului am urmat cursurile Universităţii de Arte din Iaşi. Din luna octombrie a anului 1999 sunt angajat al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău, la partida de vioara I, cu care am susţinut peste 1500 de concerte.

V.A.: Dintre toate ramurile artei muzicale, ai ales-o pe cea care este, poate, cea mai dificilă - dirijatul de orchestră. De ce?

S.S.: Dirijatul îl fac din pasiune şi consider că aşa trebuie făcut. Aceasta a venit odată cu curiozitatea cu care mă uitam la emisiunile lui Iosif Sava în anii '85-'86 şi încercam să înţeleg muzica clasică, dar mai ales ceea ce face un dirijor. Odată ce am fost angajat la Filarmonica din Bacău, am avut şansa să văd în fiecare săptămână dirijori mai buni sau mai puţin buni şi, în anul 2010 am decis că e momentul să-mi pun pasiunea în practică. Dacă am facut-o prea târziu, rămâne de văzut... Şansa mea a fost să-l am chiar în curtea mea pe maestrul Ovidiu Bălan, cu care am început lecţiile de dirijat. El a fost cel care m-a îndrumat să-mi continui studiile la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti; în cei doi ani petrcuţi acolo am învăţat lucruri extraordinar de folositoare pentru mine. Profesor de dirijat mi-a fost maestrul Dumitru Goia, care mi-a deschis o nouă viziune asupra modului de a dirija o orchestră.

V.A.: Vorbeşte-ne despre activitatea ta la Filarmonica din Bacău, activitate pe care sunt bucuroasă să observ că o documentezi constant în paginile blogului tău, cu dăruire, perseverenţă şi real talent pentru scris!

S.S.: Activitatea mea la Filarmonică este una obişnuită pentru un tuttist. Dar asta nu înseamnă că nu mă implic în  pregătirea concertului sau a concertelor ce au loc în săptămâna respectivă. Ideea de a scrie pe blog mi-a venit în momentul în care am observat că aproape nimeni nu relatează ceea ce se întâmplă la noi în orchestră (televiziune, radio, internet, etc.), aşa că am decis să iau tastatura de coarne şi să scriu când am timp şi inspiraţie; scriu despre ceea ce s-a întâmplat la concerte, dar nu numai. Tratez şi alte subiecte pe care le consider interesante şi plăcute.

V.A.: Mulţi dintre tinerii muzicieni români consideră că traversăm o perioadă dificilă, în care drumul propriu este greu de ales şi  de urmat. Muzicianul, astăzi, trebuie să fie şi agent, manager, specialist PR, organizator... ce sfaturi ai da pentru cei aflaţi la început de drum?

S.S.: Dacă aş şti reţeta succesului, fii sigură că aş pasa-o mai departe. Şi eu sunt în situaţia în care sunt la început de drum  şi sunt cunoscut în cercuri foarte mici. Cred că fără o susţinere din partea cuiva e greu, spre imposibil să faci carieră. Bineînţeles că sunt şi situaţii excepţionale, în care valoarea primeză şi depăşeşte aceste bariere. Doar două persoane m-au ajutat să mai dirijez din când în când şi acestea sunt Ovidiu Bălan şi Pavel Ionescu, managerul Filarmonicii din Bacău. În rest...tăcere. Dar asta nu mă face să  renunţ la gândul că într-o zi voi fi invitat la una din Filarmonicile din România. Eu, oricum, studiez zilnic pentru a fi pregătit dacă telefonul meu va suna. Dar nu fac asta din acest motiv, ci, după cum ţi-am spus, eu fac dirijatul din pasiune. Studiez tot timpul partituri noi, din diferite genuri muzicale, şi îmi place să descopăr ceea ce a dorit compozitorul să transmită. Ai spus că sunt muzicolog. Nu mă consider muzicolog, pentru că eu cred că muzicologia presupune mult studiu aprofundat, deci timp. Eu nu dispun de acest timp, având în vedere că sunt instrumentist al unei Filarmonici, tată a doi copii, interpret într-un cvartet cu care trebuie să repet, dirijor, profesor şi blogger. Însă asta nu înseamnă că nu citesc cărţi de specialitate. O fac zilnic şi cred că este foarte important ca în fiecare zi să înveţi ceva, cât de puţin, dar să înveţi!

V.A.: Faci parte şi dintr-un cvartet instrumental. Cine sunt colegii tăi? Cum aţi demarat acest proiect?
S.S.: 4Magic Quartet l-am înfiinţat împreună cu colegul meu violoncelist Codrin Stan şi am vrut să fie ceva diferit. Am introdus flautul în locul viorii I plus două colege superbe din punct de vedere profesional şi uman. De la început ne-am propus să cântăm doar la evenimente private, nu muzică clasică, ci doar de divertisment. Acum am ajuns, datorită seriozităţii cu care am tratat toate evenimentele, să fim cel mai cunoscut cvartet din Bacău şi judeţele învecinate. Ţin să mai precizez că multe dinte piesele cântate de noi sunt orchestrate de mine; o altă pasiune pe care mi-am descoperit-o recent!

V.A.: Nu în ultimul rând, te rog să ne vorbeşti despre proiectele tale din viitorul apropiat şi să ne spui unde te putem vedea şi auzi!
S.S.: Pe data de 7 iulie voi deschide Stagiunea Estivală a Filarmonicii Mihail Jora din Bacău cu un program realmente încântător: Concertul nr.3 pentru pian şi orchestră de L.van Beethoven şi Suita orchestrală Lacul lebedelor de P.I.Ceaikovski. Apoi, în viitorul puţin mai îndepărtat nu ştiu ce ce voi face. Sigur că mi-aş dori să dirijez mai mult în faţa orchestrei pentru că atunci apar emoţiile, ci nu doar numai acasă. Stiu că următorul meu articol pe blog va fi despre cum trebuie şi cum nu trebuie să fie un dirijor. Aşa că nu îmi fac planuri pentru perioade îndepărtate, ci vreau să merg pe principiul step-by.step, iar fiecare pas pe care-l fac să fie unul apăsat şi sigur.