În ultimul meu articol spuneam că voi scrie despre dirijor şi cum ar trebui să fie. Între timp a apărut un eveniment care mi-a schimbat planurile. Aşa cum spuneam, aşteptam ca telefonul să sune pentru a fi invitat undeva să dirijez. Şi exact a doua zi după concertul din 7 iulie, în care am avut onoarea să dirijez în deschiderea Stagiunii Estivale a Filarmonicii băcăuane, m-a sunat directorul Filarmonicii de Stat din Botoşani pentru a-mi propune să dirijez un concert simfonic. A durat câteva zile până să-mi aleg programul şi să încep să studiez. Însă, cu o lună înainte de ziua concertului, cei de acolo mi-au spus să schimb tot programul cu excepţia unei lucrări. No problem...O nouă provocare! Şi am făcut-o, dorind să-mi testez limitele!
Coincidenţa a făcut ca trei din cele patru lucrări să fie în tonalitatea Si minor! Am ales Suita nr.2 de J.S.Bach, deoarece concertul cu solist era o lucrare barocă superbă, anume Concertul pentru violă şi orchestră de coarde de G.P. Telemann şi nu ar fi fost logic să deschid concertul cu o uvertură de Brahms, Stravinski sau Ceaikovski, de exemplu.Pentru partea a doua a concertului am ales uvertura Hebridele de F.M.Bartholdy şi Simfonia nr.VIII de F.Schubert- Neterminata, două lucrări de factură romantică.
Ajuns la Botoşani pentru repetiţii şi concert, mi-am dat seama că lumea muzicii clasice e destul de mică...aproape pe jumătate din membrii orchestrei îi cunoşteam din facultate, colaborări şi turnee. Repetiţiile au decurs excelent, atmosfera fiind una relaxată. Mi-a plăcut că orchestra a colaborat, a răspuns pozitiv la toate cerinţele mele şi în ciuda unor zvonuri mai puţin plăcute despre orchestra din Botoşani, mi s-a confirmat încă o dată că nu există orchestre ''slabe'' sau ''bune'', ci dirijori slabi sau buni.
Atunci când un dirijor apare pentru prima oară în faţa unei orchestre, curiozitatea membrilor acesteia e foarte mare. E de-ajuns să spui câteva cuvinte şi să începi să dirijezi câteva măsuri pentru a fi catalogat. Din fericire pentru mine, semnalele pe care le-am primit au fost dintre cele mai bune, iar faptul că toţi au spus că mă mai aşteaptă la Botoşani mă încântă.
Concertul propriu-zis a început cu Suia nr.2 de J.S.Bach. Am cerut un număr redus de orchestranţi pentru a da flautului rolul principal. Flautista care a interpretat partea solistică, Mihaela Donisan, s-a descurcat excelent, fiind acompaniată la fel de bine de orchestra de coarde.A urmat Concertul pentru violă de G.P. Telemann în interpretarea colegei mele de la Filarmonica Mihail Jora din Bacău şi a 4Magic Quartet, Irina Puşcalău. A fost o interpretare cum rar se aude în România, solista având deja experienţă în acest domeniu.
Uvertura Hebridele de F.M.Bartholdy este una dintre lucrările pe care le-am prezentat la examenul de admitere la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi era logic ca tot ce-am învăţat atunci să-mi rămână întipărit în memorie şi în plus să aduc îmbunătăţiri datorate experienţei acumulate ca dirijor.
Simfonia Neterminată de F.Schubert s-a cântat în finalul concertului. Despre simfonie ar fi multe de spus, însă, pentru a nu vă lua din timpul care devine din ce în ce mai scurt, voi spune doar că e o lucrare GENIALĂ pe care un iubitor de muzică clasică ar trebui să o asculte măcar o dată în viaţă.
Aşadar PROIECTUL BOTOŞANI s-a încheiat. Urmează din nou o perioadă de pauză. Şi incertitudine. Ar fi trebuit să dirijez un Concert de Sărbători pe 16 decembrie la Oneşti, însă mi-a fost ''furat'' de un dirijor care a depus la Primărie un proiect mai bun decât al meu. Se întâmplă, nu e ceva ieşit din comun. Acum voi avea timp pentru a scrie articolul despre dirijori. Şi, cine ştie, poate telefonul va suna din nou!
Vă salut şi vă invit în fiecare săptămână la concertele Filarmonicii Mihail Jora din Bacău, pentru că: NIHIL SINE MUSICA!!
Atunci când un dirijor apare pentru prima oară în faţa unei orchestre, curiozitatea membrilor acesteia e foarte mare. E de-ajuns să spui câteva cuvinte şi să începi să dirijezi câteva măsuri pentru a fi catalogat. Din fericire pentru mine, semnalele pe care le-am primit au fost dintre cele mai bune, iar faptul că toţi au spus că mă mai aşteaptă la Botoşani mă încântă.
Concertul propriu-zis a început cu Suia nr.2 de J.S.Bach. Am cerut un număr redus de orchestranţi pentru a da flautului rolul principal. Flautista care a interpretat partea solistică, Mihaela Donisan, s-a descurcat excelent, fiind acompaniată la fel de bine de orchestra de coarde.A urmat Concertul pentru violă de G.P. Telemann în interpretarea colegei mele de la Filarmonica Mihail Jora din Bacău şi a 4Magic Quartet, Irina Puşcalău. A fost o interpretare cum rar se aude în România, solista având deja experienţă în acest domeniu.
Uvertura Hebridele de F.M.Bartholdy este una dintre lucrările pe care le-am prezentat la examenul de admitere la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi era logic ca tot ce-am învăţat atunci să-mi rămână întipărit în memorie şi în plus să aduc îmbunătăţiri datorate experienţei acumulate ca dirijor.
Simfonia Neterminată de F.Schubert s-a cântat în finalul concertului. Despre simfonie ar fi multe de spus, însă, pentru a nu vă lua din timpul care devine din ce în ce mai scurt, voi spune doar că e o lucrare GENIALĂ pe care un iubitor de muzică clasică ar trebui să o asculte măcar o dată în viaţă.
Aşadar PROIECTUL BOTOŞANI s-a încheiat. Urmează din nou o perioadă de pauză. Şi incertitudine. Ar fi trebuit să dirijez un Concert de Sărbători pe 16 decembrie la Oneşti, însă mi-a fost ''furat'' de un dirijor care a depus la Primărie un proiect mai bun decât al meu. Se întâmplă, nu e ceva ieşit din comun. Acum voi avea timp pentru a scrie articolul despre dirijori. Şi, cine ştie, poate telefonul va suna din nou!
Vă salut şi vă invit în fiecare săptămână la concertele Filarmonicii Mihail Jora din Bacău, pentru că: NIHIL SINE MUSICA!!
