De când sunt angajat al Filarmonicii Mihail Jora din
Bacău am susţinut peste 1000 de concerte cu orchestra, incluzând concerte în
cadrul stagiunii, concerte educative, manifestări în alte oraşe din ţară şi
concerte în turneele efectuate în străinătate.
Însă aici nu voi vorbi despre concerte sau orchestră, ci
despre public. Când începem repetiţiile nu ştim câtă lume va fi prezentă în
sală.. Acum câteva luni, înaintea unui concert cineva ne-a anunţat că va veni Marele Dirijor. Ne-am întrebat atunci ce
să facem, cum să cântăm? Şi am fost de acord, cu toţii, că trebuie să cântăm la
fel, ca în faţa unei săli arhipline, cu implicare şi profesionalism. De aceea
nu contează dacă avem un spectator sau 2000 în sală.
Totuşi, numărul spectatorilor nu mai este la fel de mare
ca înainte. De ce? Putem da vina pe internet, televiziune, alte tentaţii, sau
chiar pe factorul psihologic. S-a plicisit lumea de muzică? E prea grea muzica clasică? Depăşeşte
capacitatea de percepţie şi înţelegere a oamenilor obişnuiţi? Un fost coleg
mi-a mărturisit că a fost de mai multe ori la concert şi nu i-a plăcut când am
cântat Rachmaninov, Mahler sau Ceaikovski, de exemplu. E prea greu pentru mine, a spus el. De ce nu cântaţi şi voi ceva mai uşor, ca Mozart sau Bach? Ce
înseamnă usor? În DEX
una din definiţiile muzicii sună aşa: Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. Oare muzica trebuie să fie doar frumoasă, armonioasă? Eu cred că
orice muzică exprimă idei şi sentimente. Nu se poate cânta doar Mozart, Bach sau Haydn. Aşadar,
cred că e vorba de educaţie muzicală şi nu numai. I-am sugerat să asculte o
lucrare grea de mai multe ori şi
atunci poate va înţelege mai bine ce vrea compozitorul să transmită. Câţi dinre
spectatori înţeleg muzica pe care le-o oferim?
Dar ce fel de categorii de public vine la concert? În afara publicului fix (care vine la concert toată
stagiunea), mai este publicul venit din
interes, care vine la concert pentru a
da bine (după un timp va dispărea, plictisindu-se), cel format din elevi
(care vine mai mult din obligaţie), cel de
ocazie (o cunoştinţă sau un apropiat are o invitaţie sau cunoaşte pe cineva
din orchestră, dirijor sau solist) şi cel profesionist
(profesori,solişti, instrumentişti, etc.). Sigur mai sunt şi alte categorii
pe care le-am omis.
Ţinuta. La concert, pe vremuri se venea îmbrăcat cât mai
sobru, elegant şi îngrijit. Astăzi vedem oameni în blugi şi ţinută lejeră. Să
fie vorba despre lipsă de respect faţă de compozitor, dirijor, solişti şi
orchestranţi sau clădirea în care intră? Sala de concert trebuie să fie un loc
sacru. Comportamentul publicului este uneori lipsit de respect faţă de cei de
pe scenă. Telefoane care sună în timpul unei părţi lente sau vorbitul şi chiar
râsul în timpul interpretării unei lucrări sunt de multe ori deranjante.
Un aspect interesant este cel al aplaudatului între
părţile unei lucrări. Aici se vede clar că majoritatea nu cunosc formele
muzicii. Da, sunt finaluri de lucrări pe care compozitorul le-a conceput în aşa
fel încât să nu existe dubii că ceva
s-a terminat. Însă o mare parte din muzică
este formată din cicluri (suita,
sonata, simfonia, concertul,etc), iar publicul nu ştie asta şi aplaudă pentru
că i-a plăcut. O altă situaţie pe
care nu o înţeleg este cea a aplaudatului excesiv, în special al unor solişti
care nu au convins. Înţeleg, aceştia trebuie încurajaţi, dar de ce nu facem
acelaşi lucru şi cu soliştii foarte buni care chiar merită?
Am încercat să evidenţiez câteva aspecte ale acestei
categorii speciale, nu le-am enumerat pe toate, însă e clar că publicul este
judecătorul nostru cel mai important. De aceea avem nevoie de el. Să ne
aplaude, să ne transimtă căldură şi să ne susţină atunci când avem nevoie.
Luni începem repetiţiile cu maestrul Konrad von Abel
pentru a cânta în cadrul festivalului Enescu-Orfeul
moldav. Cu Konrad von Abel am avut ocazia de a dirija pentru prima dată un grup orchestral (cvintet
de corzi cu pian) în cadrul unui masterclass
organizat la Bucureşti în anul 2009. De atunci mi-a permis de mai multe ori să
dirijez orchestra Filarmonicii din Bacău la masterul de dirijat pe care-l
organizează de mulţi ani în Bacău. De aceea îl apreciez, însă nu voi vorbi acum
despre dirijorul Konrad von Abel, ci poate cu altă ocazie.
Aşadar, aşteptăm un public numeros duminică 31 august, pentru a asculta muzică de bună calitate alături de Filarmonica Mihail Jora din Bacău şi dirijorul
Konrad von Abel.
