26 noiembrie 2015 ar putea fi o dată de referinţă în istoria recentă a Filarmonicii Mihail Jora din Bacău. În această zi a avut loc mai mult decât un concert obişnuit. A fost pur şi simplu o bucurie să-l avem în faţa noastră pe un om pe care-l ştiam şi pe care toţi instrumentiştii din România îl cunosc. Personal, săptămâna acesta am descoperit că dirijatul este o meserie care atunci când este făcută ca la carte nu poate duce decât la succes. Şi în plus, am asistat la lecţii de dirijat gratuite.
Ilarion Ionescu-Galaţi este un dirijor care face parte din generaţia de aur a maeştrilor de orchestră din România şi care, din păcate este pe cale de dispariţie. Nu văd între tinerii dirijori ai zilelor noastre, cu o excepţie sau două, pe cineva capabil să se ridice la nivelul iluştrilor noştri înaintaşi. Este de la sine înţeles că excepţii există şi vor exista, atâta vreme cât muzica naşte pasiuni şi trăiri pe care, poate, nicio altă artă nu le poate produce.
Ca instrumentist al orchestrei simfonice este o plăcere să cânţi sub bagheta maestrului Ionescu-Galaţi. Ceea ce cred că-l face diferit de ceilalţi dirijori este muzicalitatea excepţională pe care o transmite, tratarea cu multă atenţie a detaliilor scrise în partitură şi care, până la urmă, fac diferenţa în interpretarea muzicală, frazarea extrem de bine construită şi mai ales, dar nu în cele de urmă, înţelegerea fenomenului muzical. Mă bucur pentru faptul că am avut ocazia să cânt de multe ori în concertele dirijate de maestru şi, mai ales că de fiecare dată, după toate concertele, mi-au rămas în minte interpretările sale. Înainte de a face o scurtă prezentare a lucrărilor interpretate în concertul din data de 26 noiembrie, închei cu o remarcă absolut remarcabilă a maestrului: "Mulţi dirijori au învăţat tehnica dirijorală a lui Celibidache, dar puţini au înţeles ce voia de fapt să transimtă."
Berceuse heroique de C.Debussy a fost scrisă în noiembrie 1914 atunci când compozitorului a avut o stare depresivă din cauza începerii Primului Război Mondial. Berceuse ca gen este un cântec de leagăn scris de obicei pentru pian solo. Această berceuse utilizează imnul naţional belgian în secţiunea mediană şi poate de aceea este denumită eroică.
Raspodia pe o temă de Paganini este o lucrare concertantă ce conţine 24 de variaţiuni ale temei Capriciului nr.24 de N. Paganini pentru vioară solo. Această temă este procesată melodic, ritmic, contrapunctic, tonal, secvenţial, etc. într-un mod absolut genial. Interesant este că Rachmaninov introduce celebrul imn latin din secolul XII Dies Irae, precum şi un moment de mare fineţe şi cantabilitate în variaţiunea nr. XVIII. Rapsodia pe o temă de Paganini a fost interpretată magistral de pianistul Constantin Sandu.
Rapsodia spaniolă de Edouard Lalo a fost scrisă în anul 1874 fiind dedicată marelui violonist al vremii Pablo de Sarasate. Piesa conţine o sumedenie de motive din muzica spaniolă ce se regăsesc în toate cele cinci părţi ale lucrării, fiind în acelaşi timp una dintre cele mai cântate opere ale autorului. Acest concert hibrid pentru vioară şi orchestră are în componenţă pasaje de mare virtuozitate violonistică încadrate în ritmurile specifice muzicii spaniole. Contrastul acestora cu cele cantabile, dau un caracter briliant şi pasional acestei lucrări. Despre violonistul Florin Ionescu-Galaţi voi spune că este unul dintre marii violonişti ai României, iar interpretarea sa plină de energie şi sensibilitate poate fi luată drept model de tinerii violonişti dornici de afirmare.
Suita nr. 1 de G. Bizet conţine cinci dintre cele mai reprezentative teme muzicale ale celebrei opere Carmen (1875), formând împreună cu Suita nr.2 o sinteză foarte reuşită .
În final, vă invit să vizitaţi noul site al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău şi să ne onoraţi cât mai des cu prezenţa în sala Ateneu la viitoarele noastre concerte.
Vă salut,
Sergiu Spiridon
Ilarion Ionescu-Galaţi este un dirijor care face parte din generaţia de aur a maeştrilor de orchestră din România şi care, din păcate este pe cale de dispariţie. Nu văd între tinerii dirijori ai zilelor noastre, cu o excepţie sau două, pe cineva capabil să se ridice la nivelul iluştrilor noştri înaintaşi. Este de la sine înţeles că excepţii există şi vor exista, atâta vreme cât muzica naşte pasiuni şi trăiri pe care, poate, nicio altă artă nu le poate produce.
Ca instrumentist al orchestrei simfonice este o plăcere să cânţi sub bagheta maestrului Ionescu-Galaţi. Ceea ce cred că-l face diferit de ceilalţi dirijori este muzicalitatea excepţională pe care o transmite, tratarea cu multă atenţie a detaliilor scrise în partitură şi care, până la urmă, fac diferenţa în interpretarea muzicală, frazarea extrem de bine construită şi mai ales, dar nu în cele de urmă, înţelegerea fenomenului muzical. Mă bucur pentru faptul că am avut ocazia să cânt de multe ori în concertele dirijate de maestru şi, mai ales că de fiecare dată, după toate concertele, mi-au rămas în minte interpretările sale. Înainte de a face o scurtă prezentare a lucrărilor interpretate în concertul din data de 26 noiembrie, închei cu o remarcă absolut remarcabilă a maestrului: "Mulţi dirijori au învăţat tehnica dirijorală a lui Celibidache, dar puţini au înţeles ce voia de fapt să transimtă."
Berceuse heroique de C.Debussy a fost scrisă în noiembrie 1914 atunci când compozitorului a avut o stare depresivă din cauza începerii Primului Război Mondial. Berceuse ca gen este un cântec de leagăn scris de obicei pentru pian solo. Această berceuse utilizează imnul naţional belgian în secţiunea mediană şi poate de aceea este denumită eroică.
Raspodia pe o temă de Paganini este o lucrare concertantă ce conţine 24 de variaţiuni ale temei Capriciului nr.24 de N. Paganini pentru vioară solo. Această temă este procesată melodic, ritmic, contrapunctic, tonal, secvenţial, etc. într-un mod absolut genial. Interesant este că Rachmaninov introduce celebrul imn latin din secolul XII Dies Irae, precum şi un moment de mare fineţe şi cantabilitate în variaţiunea nr. XVIII. Rapsodia pe o temă de Paganini a fost interpretată magistral de pianistul Constantin Sandu.
Rapsodia spaniolă de Edouard Lalo a fost scrisă în anul 1874 fiind dedicată marelui violonist al vremii Pablo de Sarasate. Piesa conţine o sumedenie de motive din muzica spaniolă ce se regăsesc în toate cele cinci părţi ale lucrării, fiind în acelaşi timp una dintre cele mai cântate opere ale autorului. Acest concert hibrid pentru vioară şi orchestră are în componenţă pasaje de mare virtuozitate violonistică încadrate în ritmurile specifice muzicii spaniole. Contrastul acestora cu cele cantabile, dau un caracter briliant şi pasional acestei lucrări. Despre violonistul Florin Ionescu-Galaţi voi spune că este unul dintre marii violonişti ai României, iar interpretarea sa plină de energie şi sensibilitate poate fi luată drept model de tinerii violonişti dornici de afirmare.
Suita nr. 1 de G. Bizet conţine cinci dintre cele mai reprezentative teme muzicale ale celebrei opere Carmen (1875), formând împreună cu Suita nr.2 o sinteză foarte reuşită .
În final, vă invit să vizitaţi noul site al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău şi să ne onoraţi cât mai des cu prezenţa în sala Ateneu la viitoarele noastre concerte.
Vă salut,
Sergiu Spiridon
