vineri, 19 septembrie 2014

Un spirit mereu tânăr...

În rândurile ce urmează voi încerca să descriu cât mai obiectiv un om pe care-l cunoaşte toată România, iar dacă traducerea s-ar face în limba italiană o mare parte a lumii muzicale din această ţară ar şti despre cine este vorba. Se numeşte Ovidiu Bălan şi este dirijorul Orchestrei Filarmonicii Mihail Jora din Bacău din anul 1968. De peste 46 de ani! Trebuie subliniat faptul că maestrul are o experienţă enormă ca dirijor, pe care a realizat-o cu multă muncă, ştiinţă şi pasiune. E mult, e puţin, nu ştiu, dar e sigur că istoria va decide. Însă un lucru este sigur: fără Ovidiu Bălan sala Ateneu, cea în care orchestra Filarmonicii îşi susţine concertele nu ar fi existat deoarece el a fost cel care iniţiat construirirea sălii de concert, aceasta devenind între timp casa noastră şi un simbol al oraşului Bacău.
Au trecut peste 30 de ani de când îl cunosc şi pare că nu s-a schimbat deloc. Spiritul mereu tânăr se vede în modul în care dirijează şi trăieşte. Are aceeaşi energie şi vitalitate pe care o ştiu încă de atunci când am cântat pentru prima dată sub bagheta sa, în anul 1994, fiind  elev al Liceului de Artă George Apostu din Bacău. Când am început să studiez dirijatul cu maestrul, am fost surprins de gestica sa destul de energică pe care o vedeam de aproape. Apoi am înteles că mâinile sunt cele care trebuie să sugereze orchestranţilor ceea ce doreşte dirijorul şi apoi celelalte elemente ce compun gestica dirijorală. Maestrul Bălan are o energie pe care mulţi dirijori nu o au. Nu ştiu de unde vine, însă aş putea-o defini ca una dintre cele mai importante calităţile ale sale ca dirijor.
Ca dirijor acompaniator sigur a intrat în Cartea Recordurilor. Cunoşteţi pe cineva care dirijează 12 ore pe zi timp de 5 zile, ca maestrul Bălan la Concursul Internaţional de pian de la Cantu, Italia? Aceasta performanţă este dublată de faptul că dirijeză excelent concertele din cadrul acestui concurs. Dar nu doar concertele pentru de pian. Iată, de exemplu câteva dintre concertele pe care le-a dirijat săptămâna trecută la Concursul Internaţional de vioară Rodolfo Lipizer din oraşul italian Gorizia: Concertele pentru vioară şi orchestră de S.Barber, B.Bartok, A.Berg, A.Haciaturian, S.Prokofiev, B.Britten sau I.Stravinski. Voi spune că sunt concerte grele atât pentru solist, dar şi pentru orchestră şi dirijor.
Ca o recunoaştere a valorii sale de către organizatorii Festivalului George Enescu, anul acesta maestrul Bălan va dirija secţiunea de violoncel în cadrul Concursului cu acelaşi nume. Când am auzit despre acest eveniment mulţi ne-am întrebat de ce nu dirijează secţiunea de pian sau vioară. Răspunsul este foarte simplu: Ovidiu Bălan POATE dirija orice concert de violoncel, vioară, pian, corn, trompetă sau orice alt instrument existent în orchestra simfonică. Nu am nici cea mai mică îndoială că totul va ieşi aşa cum trebuie, adică la standarde foarte ridicate. Atunci când maestrul se află la pupitrul dirijoral, siguranţa coboară printre noi, orchestranţii. Şi de multe ori, când suntem conduşi de un dirijor neexperimentat, îi simţim lipsa.
Muzica contemporană este  un alt exemplu de faptul că dirijorul bun poate face şi acest gen de muzică. Maestrul este unul dintre fondatorii şi promotorii Festivalului Muzicii Contemporane  ce se desfăşoară în oraşul Bacău începând cu anul 1986, neîncetat. În timp, acesta a devenit unul din cele mai importante, dacă nu chiar cel mai important festival de gen din România. Compozitori români şi străini şi-au putut asculta în premieră mondială lucrările în Bacău cu participarea Orchestrei Filarmonicii conduse de maestrul Bălan. La începutul lunii octombrie va începe cea de-a XXVIII-a ediţie, iar maestrul va dirija din nou lucrări ce poate peste ani vor intra în repertoriul orchestrelor din întreaga lume.
Între timp, Ştefan Tarara, violonist român stabilit în Germania, a câştigat secţiunea de vioară a Concursului George Enescu. Noi îl cunoaştem foarte bine deoarece îl acompaniem în concertele Filarmonicii de 5 ani de zile, când încă nu era foarte cunoscut şi iată că între timp a devenit o certitudine. Coincidenţă sau nu, săptămâna viitoare se va deschide o nouă stagiune a Filarmonicii băcăuane având-ul ca solist pe acelaşi Ştefan Tarara şi dirijor pe maestrul Ovidiu Bălan. Programul cuprinde Concertul pentru vioară de J.Brahms şi două lucrări ale unuia dintre compozitorii preferaţi ai maestrului, anume R.Strauss: Ultimele patru lieduri pentru voce solo şi orchestră şi faimosul poem simfonic Till Eulenspiegels Lustige Streiche.

 Îmi închei aici  expunerea şi vă invit la concertul din data de 25 septembrie 2014 pentru a-l  vedea şi audia pe câştigătorul concursului George Enescu, ediţia 2014 şi pentru a asculta cele două lucrări ale lui R Strauss sub bagheta inegalabilului maestru Ovidiu Bălan.

12

 Cu vreo jumătate de an în urmă spuneam că The Rehearsal va fi, poate, singura mea compoziție muzicală pentru orchestră simfonică. După te...