4MAGIC QUARTET

  Cu un an în urmă, împreună cu colegul şi prietenul Codrin Stan am înfiinţat un cvartet pe care l-am denumit 4Magic Quartet. Un joc de cuvinte care combină cuvintele for şi four, ceea ce în limba engleză înseamnă patru şi pentru. Deci, Patru Magic sau Pentru Magie. Ideea ne-a venit din dorinţa de a forma un cvartet diferit de ceea ce se denumeşte în prezent cvartet clasic. Un cvartet clasic are în componenţă două viori (vioara I şi vioara II), violă şi violoncel. Noi am dorit ca rolul viorii I să fie preluat de flaut, deoarece acest instrument are posibilităţi şi abilităţi tehnice surprinzătoare. În plus, flautul poate etala desene melodice rapide şi complicate pe care le  execută cu uşurinţă în registrele mediu şi acut, iar în cel grav compensează cu căldură şi senzualitate. Găsirea unor colegi cu care să formăm acest cvartet a fost relativ uşoară. Filarmonica Mihail Jora din Bacău dispune de instrumentişti valoroşi, cu experienţă deosebit de mare, dobândită în numeroasele concerte. Aşadar, pe flautista Georgiana Chelba am ales-o datorită calităţilor sale interpretative, dar şi a numeroaselor concerte susţinute  în calitate de solist al Filarmonicii. Violista Irina Puşcalău a avut de asemenea, peste 10 apartiţii ca solist în cadrul unor concerte susţinute în Bacău şi în ţară, având o experienţă de 17 ani în instituţia noastră. Violoncelistul Codrin Stan, fost membru al Filarmonicii, este în prezent profesor de violoncel al Colegiului Naţional de Artă George Apostu din Bacău, deţinând şi funcţia de şef de catedră. Despre subsemnatul, Sergiu Spiridon,  pot afirma pe scurt, că sunt un instrumentist cu experienţă care în ultimii ani s-a ocupat cu multă seriozitate şi de arta dirijatului.
    Participarea la manifestări de tot felul a fost destul de numeroasă pentru primul an de activitate. Am cântat la aproape 30 de evenimente, incluzându-le aici pe cele în care în prim -plan sunt tinerii căsătoriţi, diverse manifestări culturale şi colocvii, întâlniri de afaceri ale unor corporaţii şi recitaluri în locaţii cu specific de divertisment. pentru primul an de activitate. Am cu specific de divertisment.

    Repertoriul nostru cuprinde muzică de toate genurile: de la cel clasic, la muzică de divertisment, până la cover-uri ale căror orchestraţie a fost realizată de mine din dorinţa de a oferi ascultătorilor şi piese cu mare impact la public.

     Ne-am creat propria pagină de Facebook care a avut un succes deosebit de mare. Fanii noştri au apreciat cu multe LIKE -uri postările pe care le-am publicat. Dacă doriţi să vedeţi momente din activitatea noastră în primul an de la înfiinţare puteţi accesa pagina  de Facebook tastând cuvintele 4Magic Quartet. De asemenea, pe YOUTUBE ne-am creat propriul canal în care am încărcat câteva videoclipuri. Şi acolo ne puteţi găsi scriind 4Magic Quartet.

     Sper că aceste rânduri v-au creat o impresie plăcută, iar dacă consideraţi că vă putem încânta şi la evenimentele pe care doriţi să le organizaţi, ne puteţi contacta pentru o eventuală colaborare. 4Magic Quartet vă urează Sărbători fericite şi un An Nou cu multe  realizări!

     

Mai mult decât un concert

     26 noiembrie 2015 ar putea fi o dată de referinţă în istoria recentă a Filarmonicii Mihail Jora din Bacău. În această zi a avut loc mai mult decât un concert obişnuit. A fost pur şi simplu o bucurie să-l avem în faţa noastră pe un om pe care-l ştiam şi pe care toţi instrumentiştii din România îl cunosc. Personal, săptămâna acesta am descoperit că dirijatul este o meserie care atunci când este făcută ca la carte nu poate duce decât la succes. Şi în plus, am asistat la lecţii de dirijat gratuite.
    Ilarion Ionescu-Galaţi este un dirijor care face parte din generaţia de aur a maeştrilor de orchestră din România şi care, din păcate este pe cale de dispariţie. Nu văd între tinerii dirijori ai zilelor noastre, cu o excepţie sau două, pe cineva capabil să se ridice la nivelul iluştrilor noştri înaintaşi. Este de la sine înţeles că excepţii există şi vor exista, atâta vreme cât muzica naşte pasiuni şi trăiri pe care, poate, nicio altă artă nu le poate produce. 
    Ca instrumentist al orchestrei simfonice este o plăcere să cânţi sub bagheta maestrului Ionescu-Galaţi. Ceea ce cred că-l face diferit de ceilalţi dirijori este muzicalitatea excepţională pe care o transmite, tratarea cu multă atenţie a detaliilor scrise în partitură şi care, până la urmă, fac diferenţa în interpretarea muzicală, frazarea extrem de bine construită şi mai ales, dar nu în  cele de urmă, înţelegerea fenomenului muzical. Mă bucur pentru faptul că am avut ocazia să cânt de multe ori în concertele dirijate de maestru şi, mai ales că de fiecare dată, după toate concertele, mi-au rămas în minte interpretările sale. Înainte de a face o scurtă prezentare a lucrărilor interpretate în concertul din data de 26 noiembrie, închei cu o remarcă absolut remarcabilă a maestrului: "Mulţi dirijori au învăţat tehnica dirijorală a lui Celibidache, dar puţini au înţeles ce voia de fapt să transimtă."
     Berceuse heroique de C.Debussy a fost scrisă în noiembrie 1914 atunci când compozitorului a avut o stare depresivă din cauza începerii Primului Război Mondial. Berceuse ca gen este un cântec de leagăn scris de obicei pentru pian solo. Această berceuse utilizează imnul naţional belgian în secţiunea mediană şi poate de aceea este denumită eroică.
     Raspodia pe o temă de Paganini este o lucrare concertantă ce conţine 24 de variaţiuni ale temei Capriciului nr.24 de N. Paganini pentru vioară solo. Această temă este procesată melodic, ritmic, contrapunctic, tonal, secvenţial, etc. într-un mod absolut genial. Interesant este că Rachmaninov introduce celebrul imn latin din secolul XII Dies Irae, precum şi un moment de mare fineţe şi cantabilitate în variaţiunea nr. XVIII. Rapsodia pe o temă de Paganini a fost interpretată magistral de pianistul Constantin Sandu.
      Rapsodia spaniolă de Edouard Lalo a fost scrisă în anul 1874 fiind dedicată marelui violonist al vremii Pablo de Sarasate. Piesa conţine o sumedenie de motive din muzica spaniolă ce se regăsesc în toate cele cinci părţi ale lucrării, fiind în acelaşi timp una dintre cele mai cântate opere ale autorului. Acest concert hibrid pentru vioară  şi orchestră are în componenţă pasaje de mare virtuozitate violonistică încadrate în ritmurile specifice muzicii spaniole. Contrastul acestora cu cele cantabile, dau un caracter briliant şi pasional acestei lucrări. Despre violonistul Florin Ionescu-Galaţi voi spune că este unul dintre marii violonişti ai României, iar interpretarea sa plină de energie şi sensibilitate poate fi luată drept model de tinerii violonişti dornici de afirmare.
    Suita nr. 1 de G. Bizet conţine cinci dintre cele mai reprezentative teme muzicale ale celebrei opere Carmen (1875), formând împreună cu Suita nr.2 o sinteză foarte reuşită .
    În final, vă invit să vizitaţi noul site al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău şi  să ne onoraţi cât mai des cu prezenţa în sala Ateneu la viitoarele noastre concerte.
     Vă salut, 
     Sergiu Spiridon
    

Mon ami

   Iaşi, toamna anului 1994. Admitere la Conservator. Dintre toţi candidaţii îl remarc pe un tip înalt, simpatic şi slăbuţ.

    Tot toamna, tot Iaşi, tot 1994. Încep cursurile primului an. Suntem 30 de  noi colegi  din toată regiunea Moldovei şi majoritatea stăm la cămin.Vremuri frumoase şi romantice, când nu prea ştiam ce e ăla Facebook.

   După prima zi de şcoală mergem să mâncăm la cantină, unde altundeva? Se formează câteva grupuri, iar eu mă nimeresc în grupul sucevenilor. Aici îl văd pe tipul înalt, simpatic şi slăbuţ. Pare liderul. Vorbim...chestii despre şcoală, profesori, oraş. Alfu că-l cheamă Cătălin Sava. Ca să par interesant îl întreb dacă e rudă cu Iosif Sava, marele om de televiziune. Spune că nu, dar e idolul său. Ăsta e deştept, zic eu..

    Şi aşa a început o prietenie ce durează de 21 de ani şi se va termina peste vreo sută, poate...

   Însă ceea ce-l deosebea pe Cătălin Sava de noi, restul lumii, era că citea cărţi peste limita normală. Citea orice: de la muzică la filozofie, la istorie şi psihologie. Oriunde mergea avea cărţi cu el. Dacă nu era la bibliotecă era în colţul camerei în patul peste care trebuia să sari ca să ajungi în el deoarece nu aveai loc de cărţi. Multe întâmplări am petrecut împreună în cei 5 ani de facultate. Pe vremea aceea nu exista internet, Facebook sau Youtube și astfel puteam vorbi ore întregi fără a apăsa măcar o tastă. Comunicarea era face to face. Așa am descoperit mulți autori pe care i-am citit la sugestia lui Cătălin Sava. 

    În anul II s-a transferat, logic, la secţia de muzicologie. Mă întrebam deseori ce va face  cu această muzicologie după ce va termina Conservatorul? A început la Radio Trinitas (post nou înfiinţat atunci şi pe care-l ascultam câteodată noaptea ca să vedem ce muzică mai pune Sava), a continuat ca asistent universitar şi redactor muzical la TVR Iaşi, pentru ca apoi să fie angajat  la TVR 1. De aici cred că ştie toată lumea ce a făcut şi cine este. Pe vremea când eram student la Master, l-am vizitat la serviciu. Am rămas impresionat de reputaţia pe care o are în lumea Televiziunii Române. 

   Prin mai i-am spus de concertul meu cu orchestra Filarmonicii din Bacău şi mi-a spus că va veni. Când l-am văzut în faţa sălii Ateneu nu mi-a venit să cred. Nu că venise şi că-l văd.

Am suferit împreună, am râs, ne-am certat, ne-am împăcat, am ....

Mi-a spus că după concert îmi va lua un interviu. Chiar dacă-l cunoşteam, tot am avut emoţii. Poate o dată în viaţă ai ocazia să-ţi ia Cătălin Sava un interviu.

     Ceea ce a rezultat puteţi vedea aici:

Tribuna tinerilor dirijori

      Trecuse jumătate de an de când nu mai ”dădusem din mâini" în fața unei orchestre simfonice. După concertul de Sărbători din decembrie a urmat o perioadă de "stand-by" de două luni până când am aflat că pe 9 iulie voi avea concert în cadrul evenimentului numit "Tribuna tinerilor dirijori".

    Programul trebuia să conțină o lucrare la alegere de 15-20 de minute și un acompaniament al unui solist. Am avut de ales între Concertul nr.4 pentru pian și orchestră de L.van Beethoven și Concertul pentru fagot și orchestră de G.Rossini. Am ales fără să clipesc Concertul de Beethoven deoarece pianul este instrumentul meu preferat după vioară,bineînțeles. Piesa pe care am ales-o  a fost "Mica Suită" de C.Debussy. Așadar,după patru luni de studiu a venit și săptămâna dedicată repetițiilor. Săptămână e impropriu spus pentru că de fapt au fost două zile a câte două ore plus repetiția generală. Lucrul cu orchestra a fost o plăcere. Orchestra noastră are capacitatea extraordinară de a se "transforma" în bine de la o repetiție la alta, lucru destul de rar întâlnit în România. Nu neg faptul că la prima repetiție am avut trac...de altfel inevitabil pentu un dirijor fără experiență. Concertul a fost o încântare pentru public, care, de data asta a fost format din numeroși prieteni, cunoștințe dar și publicul "standard" al Filarmonicii.
     Mai jos vă prezint succint detalii interesante despre cele două lucrări: Mica Suită de C.Debussy a fost scrisă pentru pian la patru mâini, fiind dedicată unui prieten. Dirijorul Henri Busser a făcut orchestrația care, ce-i drept, în unele momente nu a fost foarte inspirată. Însă culorile timbrale și frumusețea liniilor melodice au compensat aceste neajunsuri.
    Concertul nr.4 pentru pian și orchestră de L.van Beethoven este o bijuterie muzicală în care temele lirice și cantabile se îmbină într-un mod deosebit de plăcut cu pasajele de virtuozitate ale solistului.Contrastul dintre părți este o altă caracteristică genială a compozitorului german.
    Mulțumesc orchestrei, directorului instituției și publicului prezent în sala "Ateneu". Urmează o pauză și începând cu 27 august vă aștept din nou la concertele Filarmonicii Mihail Jora din Bacău. 

 Aici aveți înregistrarea integrală a lucrării Petite Suite de Claude Debussy.

Ultimul mohican cântă Brahms

      Numele lui Petre Sbârcea mi-a apărut pentru prima dată în faţa ochilor pe la mijlocul anilor '80 când ascultam muzică la discuri de vinilin, iar maestrul avea numele imprimat pe copertă. Iluştrii Antonin Ciolan şi Sergiu Celibidache au fost doi dintre profesorii săi apoi, firesc, maestrul a fost cel care a  transmis mai departe arta dirijorală studenţilor de la Academia de Muzică din Cluj-Napoca. Cu o experienţă extraordinară, pe care a acumulat-o de-a lungul timpului, îl putem considera ca fiind printre ultimii mohicani ai şcolii româneşti de dirijat. Joi, 26 martie, maestrul Petre Sbârcea s-a aflat din nou la pupitrul dirijoral al Orchestrei Filarmonicii Mihail Jora din Bacău. Două lucrări geniale ale compozitorului romantic J. Brahms au alcătuit programul concertului.
      J. Brahms a fost ultimul mare compozitor care a păstrat formele şi sistemul muzical clasic, în contradicţie cu contemporanii săi care îmbrăţişau noua orientare şi anume pe cea a muzicii programatice. El a iubit muzica compozitorilor clasici J. Haydn şi W.A. Mozart, fiind atras şi de preclasici, în special de J.S.Bach, ale cărui tehnici de compoziţie specifice barocului (contrapunctul şi fuga) se regăsesc în multe dintre compoziţiile sale. În lucrările orchestrale, Brahms dezvoltă extrem de distinctiv culorile tonale, în special pe cele ale suflătorilor de lemn şi alamă în timp ce orchestraţia domină arhitectura lucrărilor.  La fel ca Mozart şi Beethoven, acesta a acordat o importanţă deosebită introducerilor orchestrale, cu scopul de a aprofunda ideea de dialog între orchestră şi solist. Muzica sa este caracterizată de melodii cu un puternic caracter popular, un simţ deosebit pentru dezvoltare şi  influenţe ale ritmurilor intercalate specifice lui R. Schumann.

    Concertul pentru vioară şi orchestră op.77 în Re major este una din capodoperele muzicii universale. Structura sa este cea a tipului de concert clasic, cu partea I în formă de sonată, a doua de lied şi a treia de rondo.  Pe concepţia subordonării virtuozităţii sensurilor expresive ale muzicii, Brahms realizează un concert-simfonie în care instrumentul solo se detaşează din complexul orchestral pentru a sublinia intensităţile emoţionale. Interpretarea acestui concert presupune o tehnică desăvârşită pentru a putea cânta toate gamele, pasajele rapide, variaţiile ritmice, dublele coarde, dar şi cantabilitate şi expresivitate pentru tema secundară şi mai ales partea a doua  a concertului. Solista serii a fost binecunoscuta Cristina Anghelescu, o interpretă cu o bogată activitate muzicală de câteva decenii bune.
       Simfonia aIV-a op.98  în Mi minor este ultima dintre cele patru compuse de Brahms. În muzica ei este concentrată toată forţa spirituală şi întreaga experienţă artistică a compozitorului. Partea I este în formă de sonată şi prima dintre simfonii în care autorul nu foloseşte o introducere, muzica începând direct cu tema principală. Partea a doua are formă de lied şi se desfăşoară pe schema sonatei fără dezvoltare, cu tema principală expusă în modul frigian. A treia parte, Allegro giocoso, este un scherzo în formă de rondo-sonată (ABABA-Coda), în care se aude o idee muzicală de dans tipic popular, urmată de un cuplet contrastant ca expresivitate. Ultima parte, Allegro energico e passionato este construită în  forma uneia dintre cele mai reprezentative forme ale gândirii polifonice: passacaglia. Cele 30 de variaţii sunt construite pe tema de coral protestant folosită de J.S. Bach pentru ciaccona finală a Cantatei nr.150.
      După o săptămână de lucru în care toată lumea a avut de învăţat din enciclopedia muzicală numită Petre Sbârcea, concertul a fost o încântare pentru publicul destul de numeros prezent în sala Ateneu din Bacău. Orchestra a cântat cu plăcere şi entuziasm, dovedind din nou că atunci când are în faţă un dirijor bun, potenţialul său se ridică la cote maxime, putând concura cu orice orchestră din ţară.
     Aşadar, dragi prieteni, Filarmonica băcăuană vă propune săptămânal concerte de calitate pe care am fi încântaţi dacă le-aţi onora!

      Sergiu Spiridon
      
        

Pâris, le musicien...

      Săptămâna aceasta, Filarmonica Mihail Jora din Bacău l-a avut la pupitrul dirijoral pe maestrul Alain Pâris. Acesta este la a doua experienţă  muzicală cu orchestra noastră. El a ales un program cu muzică franceză, o muzică cu particularități ce nu se întâlnesc în nici o altă muzică europeană. Muzica ce aparține curentului impresionist are nişte caracteristici cu totul speciale, pe care voi încerca să le expun pe scurt.

     Impresionismul, echivalentul simbolismului în literatură, apare spre sfârșitul sec.XIX în pictură, odată cu lucrarea lui Claude Monet: Impression, soleil levant. Numele a fost dat de criticul Louis Leroy în revista de satiră Le Chiarivari. Impresionismul îl are ca reprezentant principal, iar după unii critici şi singurul, pe Claude Debussy, însă Maurice Ravel, Isaac Albeniz, Manuel de Falla, Otorino Respighi sau Paul Dukas, folosesc doar influențe ale limbajului muzical impresionist. Ceea ce este utilizat cel mai frecvent în muzica acestui curent este utilizarea culorilor instrumentale prin combinaţii neobişnuite de instrumente (timbruri), îmbogăţirea limbajului armonic sau utilizarea modurilor gregoriene şi a celor specifice muzicii Extremului Orient, precum si a tonalităților paralele. 
       Dintre cele patru lucrări ale programului, două  se încadrează în curentul impresionist, fiind în acelaşi timp unele dintre operele cele mai importante ale compozitorilor C. Debussy şi M. Ravel.

     Maurice Ravel compune lucrarea Ma mere l' oye ca un duet pentru două piane, urmând ca în anul 1911 să o orchestreze ca suită de cinci piese pentru orchestră. Tot în acel an a extins-o, realizând  un balet în care a introdus cele 5 tablouri cărora le-a adăugat încă 6 rezultând un total de 11 numere.

      La mer este un poem simfonic programatic alcătuit din 3 părţi distincte şi a fost compus între anii 1903-1905. La început nu a fost primit cu entuziasm de public însă, în timp a devenit una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui C. Debussy. Lucrarea descrie subtil ambianţa marii, vântul şi  valurile prin combinaţii neobişnuite de culori orchestrale şi înlănţuiri armonice.
       În deschiderea concertului din seara de 19 februarie orchestra Filarmonicii Mihail Jora a interpretat  uvertura la opera Le roy d' Ys, o operă în trei acte şi cinci tablouri a compozitorului romantic E. Lalo, având un subiect istoric.  Această operă a avut premiera în anul 1888 la Teatrul Liric din Paris. În afară de uvertură, cea mai celebră  parte a acestei opere este o arie pentru tenor din actul III. E. Lalo este cunoscut mai ales datorită Simfoniei spaniole pentru vioară şi orchestră.

       Concertul pentru flaut şi orchestră de J. Ibert a fost scris în anul 1934 în formă triparită şi este un experiment reuşit al compozitorului. Acesta a refuzat să se alinieze vreunui curent muzical spunând că toate sistemele sunt valide, iar de aceea a fost catalogat drept eclectic de criticii muzicali. Muzica sa poate fi festivă şi veselă, lirică şi inspirată sau descriptivă şi evocativă. Solistul concertului a fost flautistul Dorel Baicu, profesor la Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi.
      Despre dirijorul Alain Pâris trebuie spus că are o experienţă vastă, care îl ajută foarte mult în rezolvarea problemelor ce apar pe parcursul repetiţiilor. Cunoaşterea detaliată a partiturilor este un alt punct forte al dirijorului. Gestica sa nu este impresionantă, nici expresivitatea nu se poate spune că este un atu al său, însă per-ansamblu vorbim de un dirijor şi un muzician extrem de riguros şi sigur. 

        Concertul a fost pe placul numerosului public prezent în sala Ateneu, un lucru ce ar trebui să devină o practică, deoarece orchestra Filarmonicii băcăuane are multe de oferit şi de fiecare dată se ridică la un nivel pe care puţine orchestre din România îl au în acest moment.
          În încheiere, invitaţia pe care o adresez publicului  de a veni la concert este una permanentă. Artiştii au nevoie de public, astfel încât orele şi zilele de repetiţii să le compenseze munca prin aplauzele pe care le primesc la sfârşitul concertului.