Ultimul muzicant

Am scris "la cald" acest articol din dorința de a nu pierde din emoția concertului din data de 7 noiembrie 2019, de la sala Ateneu a Filarmonicii Mihail Jora din Bacău. Tiltul poate părea cu sens peiorativ, dar din fericire nu este așa. El se referă la muzicianul și muzicantul Ilarion Ionescu-Galați.  Ultimul muzicant al muzicii clasice... 

Așadar, joi seară am avut la Ateneu un concert memorabil dirijat de maestrul Ilarion Ionescu-Galați. Nu contează ce s-a cântat, contează că orchestra, dar și publicul au fost prinse din nou (pentru a câta oară?) în mrejele maestrului. Un dirijor cum nu are și nu va mai avea vreodată România. Pentru cei care nu au asistat vreodată la repetițiile cu Maestrul, spun că acestea sunt adevărate lecții de muzică, tehnică și interpretare muzicală. Are un farmec aparte în a hipnotiza muzicienii, în a se face plăcut, iar tot ceea ce spune are sens, viață și culoare.

 Mi-au rămas în minte două afirmații pe care le-a făcut, nu de ieri sau azi, ci de ani de zile, pe care tot le repetă, poate-poate le vom înțelege: Fiți, mă, muzicanți! Simțiți muzica! Un muzicant trebuie să știe să cânte toate genurile muzicale! Și: Nu cântați note! Cântați muzică! Muzica nu e scrisă pe note, muzica e în noi! Cum să nu-l iubești? Cum să nu-l admiri? Cum să nu-l respecți?

Ce aș putea să mai spun? Din păcate, marii noștri maeștri se apropie de sfârșitul carierei, iar cei care vin din urmă nu se ridică la nivelul celor care au luptat și au muncit pentru a crea orchestrele simfonice bune de la noi din țară. Pentru că ei sunt puțini, trebuie să-i apreciem și să-i slăvim pentru că de la ei am învățat, învățăm și vom învăța muzică. Și mai ales, să fim MUZICANȚI!

P.S. Săptămâna viitoare îl vom avea ca invitat pe dirijorul Tiberiu Soare și aici trebuie să fac o rectificare. E singurul dintre dirijorii tineri care este cu adevărat MUZICANT!

Dacă e octombrie,e...Botoșani!

Inițial aș fi început acest articol cu o negație de genul  ''nu mi-aș fi închipuit''...dar nu!

 Voi spune că tot ce s-a întâmplat în această săptămână a fost pozitiv! Prezent pentru a patra oară pe scena Filarmonicii de Stat din Botoșani în calitate de dirijor al unui concert simfonic, am avut plăcerea de a constata că atunci când faci lucrurile cu pasiune și dorința de a performa la cel mai înalt nivel, totul este posibil! Mă bucur enorm că am avut un concert reușit alături de o orchestră mică, dar inimoasă, care a demonstrat că se pot face lucruri de  calitate atunci când se dorește. Felicit din inimă orchestra Filarmonicii din Botoșani pentru modul în care s-a implicat pe tot parcursul repetițiilor și în special a concertulului. Felicitări și solistei Bianca Stan, o tânără violonistă de la Universitatea de Arte din Iași, la clasa doamnei profesoare Elena Pârvu.

 Programul serii a fost alcătuit din uvertura la opera ''Don Giovanni'' de W.A.Mozart, Concertul nr.5 pentru vioară și orchestră de  H. Vieuxtemmps și Simfonia nr.101 de J.Haydn.

Uvertura la opera Don Giovanni, de W.A.Mozart

Simfonia nr.101 Ceasornicul de J.Haydn, p.I,II,III

Simfonia nr.101, Ceasornicul, de J,Haydn, p.IV

FLORI DE MAI

Sala Ateneu a găzduit un evenimet cum rar se poate vedea în Bacău. Flori de mai,o îmbinare de muzică și poezie, a fost exact așa cum mi-am l-am închipuit. Ca un val de emoție - nu l-aș numi tsunami pentru că nu e un cuvânt uzual al limbii române,  ca o adiere de vânt primăvăratic. Cu piese muzicale pe care mi-am dorit ca ascultătorii să le poată fredona ușor, iar la sfârșitul concertului să le cânte cel puțin până acasă și dimineață să se trezească cu ele în ureche, plus poezii cu mesaj poetic clar și sugestiv pentru evenimentul la care au luat parte.

Atunci când ai un prezentator de talia actriței Eliza Noemi Judeu, totul devine mai ușor pentru protagoniștii concertului. Actrița mi-a mărturisit că profesia ei nu e cea de prezentator, ci de artist. Sigur că știam nu de azi, ci de ani buni, așa că i-am propus această provocare pe care acum mă felicit că i-am propus-o. Cu tonul cald și delicat al vocii, a condus ușor-ușor publicul în lumea poeziei și a imaginației.

Pentru mine a fost al șaptelea concert în calitate de dirijor al unei orchestre simfonice (am adăugat cele două jumătăți de concert în ani diferiți cu orchestra Filarmonicii Mihail Jora din Bacău) iar emoțiile au fost mari mai ales la prima repetiție pe scena sălii Ateneu. Apoi, totul s-a desfășurat în crescendo, culminând cu seara concertului, seară în care orchestra Mi-e drag acasă! și-a demonstrat profesionalismul.

Soprana Gabriela Iștoc, una dintre cele mai mari cântărețe de operă pe care le are România în acest moment, a interpretat cu pasiune și dezinvoltură lucrări muzicale deosebit de dificile, reușind să aducă publicul la o stare de beatitudine cum rar s-a văzut la un concert simfonic. Ceea ce reușește Gabriela Iștoc, cu farmecul ei aparte, e greu de descris în cuvinte. Publicul o adoră atât pentru aparițiile scenice, dar mai ales pentru minunata ei voce.

Clarinetistul și saxofonistul Sergiu Mușat, un excelent muzician, un profesionist desăvârșit care face ca muzica sa să te invite să visezi, să vibrezi odată cu sunetele produse de instrumentele sale, a completat seara magică. Melodiile sale din proiectul Saxofonul romantic, ne-au reamintit cât de frumoasă este dragostea.

Orchestra Mi-e drag acasă! a fost formată din muzicieni de valoare din Bacău, Iași, Brașov,  Ploiești, București. Aceștia au reușit să transmită cu exactitate mesajul dirijorului către publicul foarte atent la detaliile lucrărilor muzicale.

Publicul a dorit să păstreze o parte din concert iar nu le-am interzis să facă acest lucru. De ce am face-o? La urma-urmei, dacă nu le-ar fi plăcut nu ar fi filmat sau fotografiat scene din concert.  Bine că au făcut-o!

Apropo de public...demult nu am mai avut spectatori așa de apropiați de artiști, poate niciodată. La finalul concertului spectatorii au insistat să le mai  le mai cântăm ceva, așa că am făcut-o. Nu am fi dorit ca publicul nostru să plece acasă decât dacă ar fi fost mulțumiți.

Protagoniștii evenimentului muzcial-artistic Flori de mai din 18 mai 2019, la sala Ateneu din Bacău: Sergiu Spiridon-dirijor, Eliza Noemi Judeu-actriță și prezentator, Gabriela Iștoc- soprană, Sergiu Mușat-clarinetist și saxofonist.

Sofia Spiridon, poate o viitoare artistă, alături de tatăl său, Sergiu Spiridon (adică eu, cel care scrie articolele pe blogul Music and more si pe pagina de Facebook cu același nume).

Acest concert a fost realizat de Asociația Mi-e drag acasă! în parteneriat cu Consiliul Local al Primăriei Municipiului Bacău. Mulțumiri speciale domnului primar Cosmin Necula, inițiatorul acestui proiect și domnului director al Filarmonicii Mihail Jora, Pavel Ionescu pentru sprijinul acordat.