Săptămâna aceasta, Filarmonica Mihail Jora din Bacău a avut plăcerea de a avea ca invitați doi interpreți de calitate, respectiv dirijorul olandez Josef Suilen și pianistul român Dan Atanasiu. Programul serii a fost compus din două lucrări valoroase ale lui Felix Mendelssohn-Bartholdy și Robert Schumann, reprezentanți de seamă ai romantismului muzical și muzică impresionistă, cu un concert unic de Maurice Ravel. Iată pe scurt câteva detalii despre lucrările de aseară:
Visul unei nopți de vară, piesa de teatru a lui
W. Shakespeare a fost transpusă pe muzică de marele compozitor romantic F. Mendelssohn-Bartholdy. La 17 ani compune Uvertura de concert, fără
nici o legătură cu piesa de teatru. George Grove (scriitor și muzician englez,
cunoscut mai ales ca fondatorul și editorul faimosului Grove's
Dictionary of Music and Musicians) a numit-o drept cea mai mare
minune a unui compozitor tânăr pe care am vazut-o în muzică. La 16
ani după uvertură începe să compună muzica incidentală a Visului unei
nopți de vară, la cererea regelui Frederick al Prusiei. Piesa conține 14
tablouri grupate în 5 acte, în care compozitorul include secțiuni pur vocale,
precum și instrumentale. În concertul de aseară am putut asculta Uvertura, Scherzo, Nocturna și
celebrul Marș Nupțial.
Maurice Ravel scrie Concertul de
pian pentru mâna stângă între anii 1929-1930 cu dedicație pentru Paul
Wittgenstein, un pianist austriac care și-a pierdut brațul drept în timpul Primului
Război Mondial. Concertul aparține ultimei perioade de creație a
compozitorului și este considerat de mulți muzicieni cea mai importantă și
impresionantă lucrare pe care a compus-o de-a lungul vieții. Chiar dacă se
cântă fără întrerupere, părerile despre structura piesei sunt împărțite: Ravel
însuși declara că lucrarea are o singură parte, apoi că este divizată în două
părți legate, iar unii critici o consideră tripartită. Important
este că acest concert prezintă o noutate absolută în literatura muzicală, anume cântatul cu o singură mână și mai ales cu cea stângă, dar și frumusețea
și originalitatea temelor muzicale.
Simfonia aIV-a în
Re minor de Robert Schumann urma să poarte numele de Fantezie
simfonică, dar compozitorul a renunțat, deşi, dacă l-ar fi păstrat ar
fi evitat obiecţiile aduse de unii comentatori asupra felului în care sunt
construite formele diferitelor mişcări. Cele patru părţi constituie un tot
unitar, atât ca formă în înlănţuirea organică a temelor, cât şi în conţinutul
ideii poetice. În partea întâi compozitorul expune o temă lirică și meditativă
urmată de o melodie populară viguroasă şi expresivă. Partea a doua, (Romanze)
se desfășoară sub forma unui lied simfonic cu episoade variațional-ornamentale de
o aleasă expresivitate. Scherzo-ul vine cu o temă energică şi plină
de vervă, dar și un ritm precis. Finalul temei principale este energic şi
hotărât, cu imitaţii şi secvenţe numeroase. Mișcarea finală (Lebhaft)
poate fi interpretată ca o repriză modificată și extinsă a primei părți. Unirea prologului cu liedul,
dar și cea tematică și arhitectonică a părților extreme, situarea scherzo-ului în
planul evident al dezvoltării sunt principalele caracteristici
ale dramaturgiei lui Schumann în această simfonie.
Josef Suilen este un dirijor cu o școală solidă
și de la care poți învăța muzică. Are marea calitate de a capta atenția
întregii orchestre, de a se face înțeles având o gestică clară și sugestivă.
Mi-a plăcut că nu a lăsat la voia întâmplării pasaje pe care mulți dirijori le
trec cu vederea și mai ales atitudinea pozitivă pe care a avut-o pe tot
parcursul săptămânii. A degajat o energie debordantă, uneori electrizantă, dar
cu echilibru în discursul muzical. Un dirijor care cred că ar trebui să fie un invitat
permanent al Filarmonicii Mihail Jora.
Pianistul Dan Atanasiu m-a surprins de la prima
repetiție a concertului de M. Ravel cu tehnica impecabilă, muzicalitatea
excepțională precum și modestia (în sens pozitiv) caracteristică marilor
artiști. Data viitoare aș vrea să-l ascult cântând un concert cu ambele mâini!!
Roadele muncii de o
săptămână s-au vazut la concert. Lucrul minuțios al secțiunilor și fragmentelor
dificile s-a impregnat în memoria instrumentiștilor orchestrei, aceștia
respectând indicațiile maestrului Josef Suilen. Visul unei nopți de
vară, lucrarea ce s-a cântat în deschiderea concertului a sunat
destul de bine, iar Concertul de pian de Ravel, nou și pentru
noi și pentru public a fost interpretat excelent de solist, acompaniat foarte
bine de orchestră. Un dirijor mi-a spus că nu dirijează simfoniile de Schumann
pentru că sunt scrise la pian și conțin multe greșeli de orchestrație, iar
muzica e greoaie. În această seară s-a văzut că, atunci când un dirijor bun
scoate în evidență detaliile care fac muzica, echilibrează
planurile sonore și dinamica, iar simfoniile de Schumann pot fi frumoase.
Așadar, după acest concert
rămâne valabilă afirmația că nu există orchestre slabe, ci doar dirijori
nepregătiți. Până data viitoare, să auzim de bine! Vă salut!
