Pe la jumătatea lunii decembrie a anului trecut mi-a venit ideea de a organiza un concert care să omagieze sărbătorile de Paşte. Apoi, m-am gândit că acest concert ar putea fi sponsorizat de Primăria Municipiului Bacău. După discuţii, depunera proiectului şi asigurări de bine, concertul nu a putut fi plătit de autorităţile locale. Însă, datorită bunăvoinţei domnului director al Filarmonicii, Pavel Ionescu Ambrozie, acesta a fost inclus în programul stagiunii concertistice a instituţiei la care lucrez. Mai mult decât atât, domnul director a programat acest proiect în cadrul unor manifestări colaterale în oraşele Oneşti, Moineşti şi Bacău atunci când am cântat pentru Centrul Cultural George Apostu.
Aşadar, am ales un repertoriu pe cât posibil de muzică cu caracter religios, care să sugereze publicului că atunci când intră în sala de spectacol să aibă impresia că se află într-o biserică sau catedrală. De aceea, am decis că ar fi foarte interesant ca orchestra să fie alcătuită doar din instrumentele de coarde plus clavecin. Pe solistele lucrării Stabat Mater de G.B Pergolesi le cunoşteam foarte bine, le ştiam potenţialul şi calităţile artistice. Mă aşteptam să aibă o prestaţie excepţională, lucru care s-a şi întâmplat, dovedindu-mi încă o dată că se poate conta oricând pe ele.Vreau să le mulţumesc încă o dată sopranei Elena Tănase (cu care sunt prieten din copilărie, ea fiind din Bacău şi acum este stabilită în Luxemburg) şi mezzosopranei Georgeta Grigore, o prezenţă constantă pe scena Ateneului din Bacău, dar şi pe scenele de operă şi teatru din România şi străinătate. Pentru concertul de la Moineşti am avut onoarea de a mă afla pe aceeaşi scenă cu soprana Gabriela Iştoc, băcăuancă şi ea şi despre care se pot umple multe pagini despre palmaresul şi calităţile sale vocale.
Primul concert, cel de la Oneşti, pe data de 11 aprilie, a fost încălzirea tuturor celor implicaţi (dirijor, solişti, orchestranţi) pentru cel ceea ce avea să urmeze în Bacău, la sala Ateneu a Filarmonicii Mihail Jora. La Oneşti, publicul a fost extrem de numeros şi călduros răsplătindu-ne cu aplauze generoase şi de aceea cu toţii am reuşit să transmitem emoţia şi frumuseţea repertoriului ales. Fiind prima reprezentaţie a celor patru concerte, s-a simţit o concentrare maximă din partea orchestrei şi a mea personală, cu o implicare deosebită a solistelor care au interpretat în stil această lucrare deosebit de grea, anume Stabat Mater de G.B. Pergolesi.
Pe 13 aprilie, în Bacău, am cântat acelaşi program, care conţinea lucrările: J.S.Bach - Aria din Suita nr.3, T.Albinoni - Adagio, E. Elgar - Serenada pentru orchestră de coarde, S.Barber - Adagio şi piesa centrală - Stabat Mater de G.B. Pergolesi. Orchestra a cântat cu plăcere, transmiţându-mi prin sunete că sunt alături de mine şi de aceea pot spune că am colegi deosebit de valoroşi pe care pot conta oricând. Din păcate publicul nu a fost la fel de numeros ca la Oneşti, însă la finalul concertului am simţit că în sală ar fi fost 2000 de spectatori, aşa de mult au compensat lipsa scaunelor neocupate prin aplauze şi urale. Faptul că toată sala s-a ridicat în picioare apaludând minute în şir a fost o onoare. Surpriza pe care personal am anticipat-o a constat în lipsa colegilor suflători şi percuţionişti din sală care, neavând de cântat în acest proiect au dorit să profite de ziua liberă şi şi-au făcut alte planuri. Însă, dacă viitorul meu proiect se va materializa, sigur vor fi toţi pe scenă în luna octombrie, în cadrul unui concert care va cuprinde muzică militară şi de fanfară.
La Moineşti, în ultima zi de Paşte, am avut deosebita plăcere de a cânta cu distinsa Gabriela Iştoc, o soprană cu o voce minunată ce reuşeşte de fiecare dată să seducă publicul cu prezenţa ei pe scenă. Sala în care a avut loc concertul este una complet renovată, cu iz occidental şi o acustică destul de bună pentru o fostă sală de cinematograf. Sigur că atunci când cânţi într-o astfel de sală, cu public care ocupă toate scaunele şi o orchestră ce acompaniază impecabil solistul, te simţi artist.Şi programul ales a fost puţin diferit, deoarece în locul lucrării Stabat Mater am introdus patru piese cu caracter religios cântate excepţional de solista serii. Aplauzele generoase ale publicului ne-au transmis că le-a plăcut ceea ce le-am oferit şi sunt convins că şi aici vom mai avea ocazia de a cânta.
Ultima reprezentaţie a ceea ce eu am numit mini maraton concertistic, a fost un recital realizat în colaborare cu Centrul Cultural George Apostu din Bacău, cu ocazia Zilelor Centrului George Apostu, ocazie cu care au fost premiate personalităţi ale lumii intelectuale. În sala Ateneu din Bacău, am avut plăcerea de a cânta în faţa unui public deosebit de numeros care, de data aceasta a umplut sala până la refuz. M-a bucurat prezenţa multor oameni de cultură a oraşului, dar şi ale unor personalităţi din lumea artisitcă şi literară din România. Într-adevăr, atunci când cânţi într-o sală plină, emoţiile sunt mai mari şi te împing spre lucruri constructive.
În final, aş dori să mulţumesc colegilor mei, care mi-au demonstrat din nou că suntem una dintre cele mai bune orchestre din România, domnului director al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău şi publicului prezent la cele patru concerte. Voi continua serialul To do list în următorul articol pe care-l voi scrie. Deja el este în mintea mea, însă nu am avut timpul necesar pentru a-l publica. La Ateneul din Bacău concertele continuă şi vă invit cu drag să luaţi parte la ele, pentru a asculta muzică de calitate în fiecare săptămână.
NIHIL SINE MUSICA
La Moineşti, în ultima zi de Paşte, am avut deosebita plăcere de a cânta cu distinsa Gabriela Iştoc, o soprană cu o voce minunată ce reuşeşte de fiecare dată să seducă publicul cu prezenţa ei pe scenă. Sala în care a avut loc concertul este una complet renovată, cu iz occidental şi o acustică destul de bună pentru o fostă sală de cinematograf. Sigur că atunci când cânţi într-o astfel de sală, cu public care ocupă toate scaunele şi o orchestră ce acompaniază impecabil solistul, te simţi artist.Şi programul ales a fost puţin diferit, deoarece în locul lucrării Stabat Mater am introdus patru piese cu caracter religios cântate excepţional de solista serii. Aplauzele generoase ale publicului ne-au transmis că le-a plăcut ceea ce le-am oferit şi sunt convins că şi aici vom mai avea ocazia de a cânta.
Ultima reprezentaţie a ceea ce eu am numit mini maraton concertistic, a fost un recital realizat în colaborare cu Centrul Cultural George Apostu din Bacău, cu ocazia Zilelor Centrului George Apostu, ocazie cu care au fost premiate personalităţi ale lumii intelectuale. În sala Ateneu din Bacău, am avut plăcerea de a cânta în faţa unui public deosebit de numeros care, de data aceasta a umplut sala până la refuz. M-a bucurat prezenţa multor oameni de cultură a oraşului, dar şi ale unor personalităţi din lumea artisitcă şi literară din România. Într-adevăr, atunci când cânţi într-o sală plină, emoţiile sunt mai mari şi te împing spre lucruri constructive.
În final, aş dori să mulţumesc colegilor mei, care mi-au demonstrat din nou că suntem una dintre cele mai bune orchestre din România, domnului director al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău şi publicului prezent la cele patru concerte. Voi continua serialul To do list în următorul articol pe care-l voi scrie. Deja el este în mintea mea, însă nu am avut timpul necesar pentru a-l publica. La Ateneul din Bacău concertele continuă şi vă invit cu drag să luaţi parte la ele, pentru a asculta muzică de calitate în fiecare săptămână.
NIHIL SINE MUSICA
