Vama Veche și Spitalul din Iași

Știu că am spus că următoarea postare va fi pe la sfârșitul lunii august, dar s-au întâmplat două evenimente importante pentru mine pe care vreau să vi le împărtășesc:

Vama Veche nu mai e ce-a fost. O spune un vamaiot cu experiență îndelungată pe plajele fostului sătuc de pescari. Salvați Vama Veche a fost o campanie de presă ce n-a avut rezultat. Străzile s-au asfaltat, terasele s-au modernizat, prețurile s-au aliniat. Dimineața mai vezi câte-un rocker ce doarme pe nisip, probabil obosit după o seară de pomină. Poate singurele lucruri neatinse de modernitate au rămas adunările spontane din strada principală  unde unii își etalează talentul muzical la chitări, tobe, muzicuțe, cel al picturii pe tricouri, tatuaje sau orice fel de astfel de activități. Lumea este destul de calmă, nimeni nu are de împărțit nimic, atmosfera este una relaxată. Noaptea, majoritatea tinerilor se adună pe plajă în dreptul celebrei terase Stuf  unde stau, discută, consumă muuult alcool și asteaptă răsăritul soarelui. Bolero-ul de Maurice Ravel este cel care declanșează trezirea, dar în același timp și trimiterea la culcare a vamaioților. Spiritul stațiunii moare încet, încet, dar sigur, iar câțiva ani va deveni o stațiune obișnuită de la malul mării.

          La rulote https://www.facebook.com/CazareCampingLaRuloteVamaVeche?ref=ts&fref=ts este un loc în care dacă merg mai multe persoane (10-15), se pot trece cu vederea unele neajunsuri. Dar să nu uităm: suntem la Vama Veche!!!. Propun ca vara viitoare să organizăm un mini-turneu de plăcere pentru că sigur va fi distractiv. Nu trebuie să facem repetiții și nici oră de începere a concertului nu există. Cam atât cu Vama Veche, ne vedem la anu’!

 Spitalul din Iași pare din exterior o clădire obișnuită. După ce te-ai cazat începi să vezi cu adevărat ce înseamnă să fii pacient al unui spital de stat din România. Primul șoc l-am avut la intrarea în salon: mobilier vechi, cred că din anii ‘70-’80, cearșafuri aproape rupte și pline de pete, dupăpiorul în care îti poți depozita lucrurile personale plin de rugină și mizerie, tocurile geamurilor erau de lemn, iar chiuveta îngălbenită și stătea să cadă. Dar cum poți să protestezi?? Nu ai nici o alternativă. Al doilea ȘOC, BREAKING NEWS, SENZAȚIONAL, a fost când am intrat la baie. Primul impuls a fost să plec. Pur și simplu am dat înapoi doi pași și nu stiam ce să fac...însă nu puteam să fac ca bebelușii în scutece... Se știe că a doua doua natură a omului este obișnuința, deci peste câtva timp nu mi s-a mai părut că am nimerit într-un film horror. Despre personalul spitalului nu pot avea decât cuvinte bune. Am fost tratat normal, chiar bine, se vedea că au bunăvoință, dar nici ei nu au puterea de a schimba ceva. În schimb sectia de terapie intensivă era cu totul altceva, parcă nimerisem în paradis, cu toate că nu doresc nimănui să ajungă acolo. Va doresc o vacanță plăcută în continuare și multă sănătate!

Greece loves Bacau

Stagiuniea estivală 2013 începe cu un program divers, cu muzica unor compozitori europeni din curente muzicale diferite, de la romantic timpuriu la impresionist și un compozitor american de la jumatatea secolului XX. Dirijorul Haris Iliadis este o apariție nouă și inedită pe scena Ateneului din Bacău.

Alborada del gracioso a fost compusă inițial ca parte a lucrării pentru pian Miroirs (1905), însă Maurice Ravel a creat varianta orchestrală în 1918, prima audiție având loc  pe 17 mai 1919 la Paris. Faptul că lucrarea a fost scrisă pentru pian nu este ceva singular în stilul său componistic. Se știe că Ravel a fost cel care a orchestrat lucrările Tablouri dintr-o expoziție de M. Musorgski și Tarantelle styrienne (Danse) de Debussy.  Titlul lucrării s-ar putea traduce prin Cântecul de dimineață al bufonului.  Gracioso este bufonul din comediile clasice spaniole ale lui Calderon și Lope de Vega. Piesa este caracterizată de contraste puternice între virtuozitatea aspră și liniile melodice duioase.

Aaron Copland  a scris Appalachian spring în anul 1944 ca piesă de balet la comanda coregrafei și dansatoarei Martha Graham, însă compozitorul a rearanjat-o ca suită orchestrală în anul 1945. Povestea este despre sărbătorirea primăverii de către americanii din secolul XIX  după ce au construit o fermă în  Pennsylvania. Copland nu știa ce titlu să dea lucrării, însă acesta i-a fost sugerat de mai multe persoane care i-au spus că a descris foarte bine frumusețea  Munților Apalași.

Simfonia aIX-a de F. Schubert este cunoscută și sub numele de Marea simfonie  pentru a  se face deosebirea față de Mica simfonie ( aVI-a). Pentru mult timp s-a crezut că lucrarea a fost scrisă în ultimul an al vieții sale (1828), dar având în vedere că în ultimele luni de viață a început să schițeze ultima simfonie (aX-a), acest lucru pare imposibil. Se știe că a început să lucreze la ea în vara lui 1825, în octombrie 1826 terminând-o. Când Schumann a descoperit manuscrisul în 1839, a scris un articol entuziast în revista Neue Zeitschrift fur Music și a rostit o frază prin care a devenit faimos spunând ca simfonia este himmlischen Lange (de dimensiune divină). Simfonia este una din cele mai inovative lucrări ale lui Schubert. Dezvoltările tematice în stilul lui Beethoven sunt prezente în toată lucrarea, însă Schubert pune mai mult accent pe melodie, ceva normal la un compozitor care a scris peste șase sute de lieduri . Acest nou stil l-a impulsionat pe Schumann în compoziția simfoniilor sale. De notat că trombonii au un rol mult mai solistic, chiar substanțial, în comparație cu lucrările în care aveau doar efect de culoare.

Dirijorul Haris Iliadis ( χαρης ηλιαδης ) este un nume necunoscut publicului băcăuan, dar, poate după prestația de săptămâna aceasta, va fi invitat mai des pe scena Filarmonicii noastre. Stilul său de dirijat nu este unul obișnuit nouă, adică impuls-relaxare și proporții în funcție de valorile minime de note dintr-un timp, ci mai degrabă conducerea muzicii se face dintr-un timp în altul fără impuls, coroborat cu o schemă dirijorală foarte clară, precum și o gestică elegantă și extrem de sugestivă.

Concertul a fost foarte bun având în vedere oboseala acumulată de orchestră pe parcursul stagiunii; o stagiune încărcată, cu multe concerte foarte bune.

Nu știu când va avea loc următorul concert al stagiunii estivale; probabil  la sfârșitul lunii august, așa că până atunci vă urez vacanță plăcută. Poate unora le vor lipsi postările mele, dar alții sigur se vor bucura că le-am acordat o perioadă de pauză. Take care friends, life is too short to be wasted...