Un final fericit

Închiderea stagiunii muzicale 2012-2013 are o distribuție deosebită prin prezența maestrului Gheorghe Costin și a familiei de muzicieni Cazacu. În programul acestui ultim concert al stagiunii găsim multă muzică slavă și o mică piesă aparținând școlii componistice franceze. Iată  câteva detalii despre aceste piese:

 David Popper a fost un compozitor și violoncelist ceh de la mijlocul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Majoritatea compozițiilor sale sunt scrise pentru violoncel și pian, dar și pentru violoncel și orchestră. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este Raspodia Ungară pentru violoncel  solo și orchestră.

Introducere și Rondo Capriccioso este o lucrare compusă de Camile Saint-Saens pentru vioară solo și orchestră în anul 1863 și i-a fost dedicată marelui violonist al vremii Pablo de Sarasate. După premiera ce a avut loc la 4 aprilie 1867 la Paris, aceasta devine una din cele mai cântate lucrări ale lui Saint-Saens. Prin alegerea inspirată a tonalității de bază, compozitorul aduce un colorit și o strălucire aparte pasajelor de virtuozitate ce utilizează la maximum toată întinderea viorii. Claude Debussy face un aranjament pentru două piane la începutul carierei sale componistice.

Aria lui Lenski face parte din actul 2 al operei lui Ceaikovski Evgheni Oneghin. Pe scurt, acesta e subiectul ariei: cu o noapte înainte, Lenski îl provoacă pe Oneghin la duel răspunzând astfel avansurilor făcute de acesta logodnicei sale Olga. Si-a dat seama că probabil va muri în duel dar nu-i păsa. Singurul regret era că nu o va mai vedea pe Olga. Această arie a fost cântată de violoncelul solo, care va prelua rolul vocii de tenor.

Ceaikovski compune Pezzo capriccioso în doar o săptămână, în august 1887. Titlul piesei nu vine de la tratarea cu ușurință a piesei, ci de la aspectele mai degrabă fanteziste ale temei principale. În ciuda unor pasaje rapide și a tonalității majore, Ceaikovski păstrează aspectul sobru în toată piesa. Sobrietatea vine de la suferința pe care compozitorul o împărtășea împreună cu un prieten, Kondratyev, care era bolnav. Prima audiție a fost un aranjament pentru pian și cello și a avut loc la  Paris în 1888.

Simfonia aIX-a de A. Dvorak este cunoscută și sub numele Din lumea nouă. A fost compusă în timp ce Dvorak era Directorul Conservatorului din New York. Premiera a avut loc pe 16 decembrie 1893 la Carnegie Hall în interpretarea New York Philarmonic, dirijată de Anton Seidl. Într-un articol din New York Herald, cu o zi înaintea premierei, compozitorul explică cum muzica nativă americană i-a influențat compoziția:  Nu am utilizat nici un fel de melodii native americane, doar am preluat teme originale  pe care le-am îmbogățit cu particularitățile muzicii indiene și folosind teme și subiecte, le-am dezvoltat cu resurse moderne de ritm, contrapunct și culori orchestrale. Dar la fel de bine se poate spune că lucrarea are la fel de multe în comun cu muzica din Boemia natală a compozitorului. În timp simfonia devine cea mai cunoscută piesă a lui Dvorak  dar și una din cele mai cântate piese din repertoriul romantic. În anul 1969 Neil Armstrong a luat cu el pe Lună o înregistrare a simfoniei în timpul misiunii navetei spațiale Apolo 11.

Aici  vă prezint o înregistrare cu  Wiener Philarmoniker condusă de Herbert von Karajan:

 Despre maestrul Gheorghe Costin  pot spune doar cuvinte frumoase. Ca dirijor inspiră muzică, frazare, sensibilitate, îmbinate cu știință de carte dar și o tehnică dirijorală de excepție. Personal, îl consider unul din cei mai buni dirijori români din ultimii 25-30 de ani.

Aici se încheie stagiunea 2012-2013, însă muzica nu se va opri, ci va continua joi 4 iulie cu deschiderea Stagiuneii Estivale 2013.