Începuturile
artei dirijorale se plasează în secolul V când apare chironomia, o tehnică bazată pe conducerea vocilor prin utilizarea
mâinilor. Jean-Baptiste Lully (compozitor și dirijor francez din secolul XVII) utiliza un baston cu
care bătea ritmul în podea. Louis Spohr a fost primul dirijor care a utilizat bagheta
în conducerea lucrărilor muzicale, dirijând Simfonia
aII-a compusă de el însuși la data de10 aprilie 1820. Printre dirijorii
importanți ai pionieratului artei dirijorale se numără Felix Mendhelsson și
Vasili Safonov, cel care este considerat primul dirijor al erei moderne ce a
utilizat bagheta. Compozitorul Hector Berlioz este considerat primul dirijor-virtuoz, iar Richard Wagner a
influențat aspectele interpretative ale muzicii prin modificarea tempoului pe care l-a adaptat
dramaturgiei muzicale. Aceast stil de dirijat a influențat mari dirijori ca
Arthur Nikish, Wilhelm Furtwangler dar și pe contemporanii Daniel Barenboim și
Lorin Maazel. Au fost însă și dirijori ce nu au aderat la această idee ca
Arturo Toscanini sau George Szell pentru care abordarea literară a unei lucrări a fost principiul de bază. Hans von Bullow
a ridicat standardele tehnice ale conducerii dirijorale și a introdus studiul
pe secțiuni orchestrale. Mari dirijori ai lumii, de la Leopold Stokovski, Otto
Klemperer, Herbert Von Karajan, Leonard Bernstein până Sergiu Celibidache, au
influențat pozitiv arta dirijorală.
Să
luăm în discuție două genii: Herbert von Karajan și Sergiu Celibidache. Care vă place mai mult? Amândoi erau personalități
marcante ale vremii, ambii erau cunoscuți pe plan internațional, aveau o
știință de carte ieșită din comun. Amândoi erau respectați de orchestrele în
care activau, dar și de public. Deosebirile erau imense, începând de la stilul
de dirijat, lucrul cu orchestra, până la mercantilismul dus la extrem de
Karajan. Celibidache nu a dorit niciodată să facă înregistrări. Deci, care era
mai bun? Nu se poate vorbi de mai bun sau mai rău, se poate vorbi de cum îl vedem
pe unul sau pe celălalt.
De
multe ori colegii mei au păreri diferite despre dirijorii ce sunt invitați
săptămânal în instituția noastră. De multe ori nu sunt nu doar diferite, ci
chiar opuse. Cred că percepția
fiecărui om variază în funcție de preferințele fizice, stările emoționale sau
psihice în care se află când dirijorul este pe scenă. E de
înțeles de ce unora le place X și
altora Y. Totul depinde de gust,
simpatie și multe alte elemente ce țin de viziunea fiecărei persoane. Important
este ca toți cei prezenți pe scenă să aibă scopul comun, acela de a colabora la
nașterea operei de artă, după cum
spunea marele Sergiu Celibidache.
Așadar, ce rol are dirijorul? De a bate măsura, cum se
întâmpla pe vremuri? Iată ce spune DEX.
despre dirijor: 1.Persoană
(cu studii speciale) care dirijează o orchestră sau un cor. 2. fig. Persoană care dirijează un grup
de oameni într-o acțiune colectivă.
Dar ce înseamnă a dirija? Tot DEX. spune: A conduce, a îndruma o instituție, o
organizație, o activitate etc. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de
dirijor).
Aceste definiții nu au nici o valoare atunci
când un om se află în fața orchestrei. Orchestra simfonică este ea însăși un
amplu și complex instrument iar interpretul (dirijorul) acționează indirect,
prin intermediul membrilor săi. Între dirijor și orchestră trebuie să existe un
proces de întrepătrundere reciprocă și influențare pentru că și orchestra este
un organism viu, asupra căruia nu acționează doar gestul, mișcarea sau
desfășurarea fizică a dirijorului, ci mai ales stăpânirea tehnicii, inteligența,
tensiunea psihică și afectivă de care dă dovadă dirijorul. El nu se poate
cantona exclusiv în postura de executant al operei muzicale, ci trebuie să
tindă către artă iar pentru a ajunge la acest stadiu trebuie să treacă de la
redare la interpretare, adică să personalizeze lucrarea. Totodată ca redator,
dirijorul are calitatea de executant,
iar ca interpret , pe cea de actant. Cineva
mi-a spus că dirijorul trebuie să fie și regizor și actor în același timp, adică
și manager dar și constructor. Deci e clar că are de jucat
un dublu rol pe scenă, cu două sarcini extreme de grele, iar starea psihică dar
și cea fizică trebuie să fie optime full-time.
Ar mai fi multe de adăugat însă nu sunt sigur
ca aveți rabdare să citiți până la sfârșit (suntem în secolul XXI) și se
apropie sărbătorile de Paște. Nu știu dacă voi avea timp să postez o
post-cronică a concertelor de pe 7 și 8 mai, încerc sa scriu câteva cuvinte
despre concertele de pian și vioară care
vor fi acompaniate de Orchestra Filarmonicii
Mihail Jora.
Vă doresc un Paște Fericit și turneu plăcut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu