Este
cunoscut faptul că în instituția noastră s-au lansat de-a lungul vremii mulți
soliști și dirijori care mai târziu au devenit cunoscuți în toată lumea. Cele
două concerte din această săptămână, pe lângă faptul că promovează tinerii
muzicieni din România și nu numai, au rolul de a ”încălzi” orchestra pentru
turneul care va fi susținut de Filarmonica Mihail
Jora în perioada următoare. Așadar, vom avea ocazia să ascultăm câteva din
creațiile reprezentative pentru pian și vioară ale unor compozitori consacrați.
Concertul
pentru pian și orchestră K.V.466 de W.A.Mozart a avut premiera pe 11 februarie
1785 la Viena cu compozitorul în rol de solist. Tonalitatea concertului este Re minor, o tonalitate pe care Mozart a utilizat-o și în
alte lucrări printre care: Requiem-ul,
opera Don Giovanni, o arie din opera Flautul fermecat, dar și Fantezia KV.397 pentru pian. Lui L.van Beethoven i-a plăcut foarte mult concertul și
l-a introdus în repertoriul său concertistic. Interesant este că partea a doua
este în formă de rondo (ABACA) cu Coda.
Ultimul
concert al lui C. Saint-Saens mai este cunoscut și ca Egipteanul din două motive: primul, deoacere compozitorul l-a scris în timp ce era în vacanță în orașul
Luxor, al doilea deoarece conține influențe
ale muzicii javanese, spaniole, dar și din Orientul Mijlociu. A fost scris la distanță de 20 de ani de Concertul nr. 4, iar prima interpretare a avut loc cu ocazia unui concert jubiliar dedicat
împlinirii a cincizeci de ani de la debutul compozitorului la sala Pleyel din
1846.
Faptul că Franz
Liszt a fost un virtuoz al pianului nu
putea să nu își pună amprenta pe stilul său componistic. În această categorie
se încadrează și Concertul nr. 1. pentru
pian și orchestră. Se pare că a
durat 26 de ani până când Liszt a terminat acest concert premiera având loc la
Weimar în anul 1855 cu F.Liszt solist și H. Berlioz dirijor. Cele 4 părți ale concertului (Allegro maestoso, Quai adagio,
Allegretto vivace-allegro animato și Allegro marziale animato) se cântă fără
pauză între ele.
Despre Concertul nr. 1 de P.I. Ceaikovski am scris în
urmă cu 3 săptămâni, așa că nu o să mai repet aceleași lucruri.
Bruch a terminat Concertul
pentru vioară și orchestră nr. 1 în 1866, premiera având loc în
același an. Cu ajutorul celebrului violonist al vremii Joseph Joachim, Bruch
l-a revizuit în special pentru partea de
formă, rezultatul fiind forma actuală. Concertul debutează cu un preludiu, urmat de cadența viorii solo,
prima parte continuă cu două teme contrastante, iar la final reapar două scurte
cadențe. Partea a doua este
structurată pe două teme expansive, bogate, ce fac trecerea spre Finale:
Allegro energico, unde vioara cântă o temă exuberantă, urmată de a doua, plină de lirism, iar finalul se face
în accelerando.
Unul dintre cele
mai cunoscute concerte din întreaga lume este Concertul pentru vioară nr.1 de P.I. Ceaikovski. Este considerat
printre cele mai grele concerte din punct de vedere tehnic și interpretativ. La
crearea concertului Ceaikovski a lucrat cu violonistul Iosif Kotek, cei doi
aflându-se în Elveția în timpul unei vacanțe. Ceaikovski a scris un singur
concert pentru vioară față de cele trei pentru pian, dar asta nu înseamnă că nu
ar fi putut să scrie mai multe. Orice violonist își dorește că cânte acest
concert pentru a-și etala tehnica, dar și pentru celebra canzonetta din partea a doua.
Concertul
nr. 1 pentru vioară și orchestră
de Nicolo Paganini ne dezvăluie tehinca uimitoare pe care o avea compozitorul,
publicul suspinând la pasajele de duble-coarde, armonice și cromatice de la
premiera concertului. În această lucrare se văd foarte clar influențele pe care
le-au avut asupra sa belcanto-ul
italian precum și compozitorul Gioachino Rossini.
Jean Sibelius este
compozitorul care a avut un rol deosebit
de important în afirmarea muzicii finlandeze. Ca mulți dintre contemporanii
săi, la început Sibelius a fost îndrăgostit de muzica lui Wagner însă, cu
timpul, influențele lui Ceaikovski și Brukner se simt din ce în ce mai pregnant
în opera sa. Două dintre lucrările cele mai influențate de stilul lui
Ceaikovski sunt Concertul pentru vioară
nr. 1 și Simfonia I . Faptul că
pasajele de tutti alternează aproape
în mod egal cu cele solistice ne face să considerăm concertul ca fiind unul simfonic, scopul orchestrei nefiind doar
acela de a-l acompania pe solist. Un concert care nu se încadrează în tiparele clasice, aducând un tip de construcție
diferit.
Cele opt concerte vor fi dirijate de maestrul Ovidiu
Bălan, deci vom avea o garanție în plus că orchestra va acompania cu multă
siguranță soliștii. Următorul concert va avea loc pe 23 mai. Două
săptămâni de pauză, după care voi reveni. Toate cele bune și in bocca al lupo!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu