Richard Wagner a început să lucreze la opera Rienzi în anul 1837 după ce a citit nuvela lui
Edward Lytton (poet romantic englez). În 1840 are loc premiera la Opera din
Paris. În ciuda rezervelor pe care compozitorul le-a avut asupra lucrării,
aceasta va deveni una dintre cele mai cântate opere de la începutul secolului
XX. Acțiunea are loc în timpul Imperiului Roman și se desfășoară într-un ritm
alert. Uvertura începe cu un semnal
de trompetă, care în Actul 3 va fi chemarea la război a
familiei Colonna, urmat de melodia de
rugăciune a lui Rienzi, un tribun roman, (care va deschide Actul 5) și va deveni cea
mai cunoscută arie din toată opera. Uvertura se încheie cu un marș militar
triumfal care redă extrem de inspirat spiritul italian.
Actualul tip de flaut este rezultatul
căutărilor și muncii lui T. Boehm, un ilustru virtuoz al instrumentului, al
cărui sistem de mânuire al clapelor au revoluționat flautul, dar și celelalte
intrumente de lemn. Printre cei care au ajutat la îmbunătățirea tehnicii
flautului se numără și Francois Borne, fost prim flautist la Grand Theatre din
Bordeaux și profesor la Conservatorul din Toulouse la începutul secolului XX. Printre
compozițiile sale se numără și fantezia Carmen,
o lucrare de o deosebită complexitate pentru flautul solist și cuprinde câteva
teme din cunoscuta operă a lui G. Bizet cum ar fi: Aragoneza, Habanera, Seguidilla, Chanson boheme, Toreador sau
Danse Gitane. Aici, flautul
demonstrează culmea agilității în salturile și desenele melodice zglobii și
complicate, dar și lirism și multă pasiune.
Simfonia aIV-a de J. Brahms este și
ultima dintre simfoniile marelui compozitor german. Premiera a avut loc la
Meinengen, în Turingia, sub conducerea lui Brahms în anul 1885. De notat că
primele 2 părți sunt în formă de sonată (partea a doua însă nu are dezvoltare) iar
a treia un rondo-sonată. Ultima este un rar exemplu de passacaglia simfonică (formă asemănătoare cu ciaccona, numai că aici tema
apare la mai multe voci, nu doar în bas) pe tema lui J.S. Bach din cantata
Nach dir, Herr,verlanget mich.
Dirijorul
Luis Gorelik este tipul de dirijor care te fascinează de la prima repetiție. Afirmația
făcută chiar de la început: mai bine să cântăm
decât sa vorbim a venit cum nu se poate mai bine. Având darul de a se face
înțeles de la primele acorduri, totul a
devenit mai simplu, mai ușor și imediat, ideile, dorințele sale au fost puse în
practică fără mare dificultate. Un dirijor care știe să lucreze cu orchestra,
un profesionist, cu o muzicalitate și o eleganță deosebită.
Solistul serii, Dorel Baicu, este un obișnuit al
concertelor stagionale cu Filarmonica
noastră, susținând și recitaluri cu diverse formații. Se poate spune ca este „salvatore
della patria” a unor concerte în care, din diverse motive soliștii săptămânii
nu au putut să le susțină. Fantezia
Carmen a interpretat-o în stilul său caracteristic, adică excelent tehnic și
muzical.
Concertul a fost bun
din toate punctele de vedere. Orchestra a colaborat perfect cu dirijorul, dar
și cu solistul, iar momentele bune au fost mult mai multe decât cele nereușite.
La uvertura Rienzi primele acorduri
nu se poate spune că au fost o reușită, poate din cauza emoțiilor, poate
datorită dificultății partiturii. În schimb, cele două lucrări ce au urmat, fantezia
Carmen și Simfonia aIV-a au demonstrat încă o dată că orchestra noastră poate
cânta excepțional când are în față un dirijor bun.
Săptămâna viitoare
avem un program destul de greu cu unul din foștii mei profesori, maestrul
Dumitru Goia, și unul din compozitorii săi preferati, P.I. Ceaikovski.
În final, puteți viziona partea I din Simfonia aIV-a de J. Brahms. Coincidențele sunt pur întâmplătoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu