Eric
Kramer, dirijor american, este prezent pentru prima dată în Bacău. “A talented conductor” (Leonard Bernstein), pare sa fie o
caracterizare destul de îngăduitoare în raport cu ceea ce a arătat în cele 4 zile
de repetiții și la concert. În afara faptului că a fost destul de nesigur în
multe momente, a ținut să respecte cu strictețe programul de 4 ore acordat de
instituția noastră.
Prima interpretare a celor Două tablouri (Two Pictures) ale lui
Bartok a avut loc la Budapesta în 1913. Compozitorul a descoperit muzica lui Debussy în 1907 datorită lui
Zoltan Kodaly, cel care avea să-l insoțească în desele călătorii prin Ungaria și
România în căutarea și descoperirea folclorului
tradițional. Bartok a primit de la Kodaly partituri aduse de la Paris și le-a
studiat cu mare fascinație, găsind în piesele lui Debussy nu doar textură și
culori exotice, dar și similitudini cu muzica populară ungurească. Bogăția
orchestrală aminteste de stilul componistic francez impresionist și anticipează
sonoritățile din opera Castelul lui Barbă
Albastră compusă în anul următor.
Cele doua tablouri sunt: Full
flower, în care se simte un parfum suav și Village Dance, unde ritmurile puternice se împletesc cu muzica pământului.
În concluzie, o piesă compusă cu măiestrie de Bartok ce merită ascultată.
În timpul Festivalului de la Bayreuth din
toamna anului 1876 Ceaikovski compune poemul simfonic Francesca da Rimini.
În această fantezie compozitorul rus prezintă o interpretare simfonică a poveștii
tragice a Francescăi da Rimini de Dante Alighieri, cel care a
imortalizat-o în Divina Comedie. Ceaikovski zugrăvește soarta tragică a
eroinei la fel ca în baletul Lacul lebedelor și uvertura-fantezie
Romeo și Julieta. Influențele lui Liszt si Wagner se simt pregnant în
această lucrare, dar compozitorul își lasă amprenta stilului componistic asupra
sa, prefigurând capodopere minunate cum ar fi uvertura-fantezie Hamlet, simfonia Manfred, și ultima sa lucrare, Simfonia
aVI-a.
Poemul simfonic Don Juan
apartine perioadei de tinerete a lui Richard Strauss. Premiera a avut loc la Opera
din Weimar, al carei kapellmeister
era și pe care a dirijat-o însuși compozitorul. Lucrarea a avut un succes internațional la
puțin timp dupa premieră. Don Juan are la bază stilul formal și limbajul
tonal fiind inspirată de poemul lui Nikolaus Lenau cu același nume. Extrema
dificultate și virtuozitate a fiecărei secțiuni fac din lucrare o piatră de încercare
pentru toate orchestrele iar de multe ori este probă eliminatorie la
concursurile pentru intrarea în marile orchestre
simfonice.
Martini
on Jupiter, compoziția dirijorului Eric Kramer putea să lipseasca din
programul acestei seri. În afara faptului că se simt influențe ale stilului
brahmsian, piesa nu aduce nimic nou ca limbaj muzical specific perioadei
post-moderne. Greselile de orchestratie, pasajele de virtuozitate în special la
corzi (neispirat folosite), dar și limbajul tonal dau senzația unei lucrări
nereușite. Cele 3 secțiuni (introducerea,
toccata și fuga) constitutive ale
piesei nu sunt legate firesc între ele ci par mai degrabă mici piese de sine
stătătoare. Prin comparație, piesele lui Sabin Păutza, compozitor român
stabilit în America de mult timp prezintă o extraordinra claritate a formei,
orchestrației și melodicității. Piesa este în primă și poate, ultimă audiție în Bacău.
Concertul
a fost în nota obișnuită a orchestrei, adică bine spre foarte bine,
cunoscându-se faptul că orchestra noastră are o experiență deosebită cu
dirijori de tot felul și are capacitatea de a se adapta la orice situație.
Datorită complexității programului, dificultății tehnice a lucrărilor și
emotivității accentuate a dirijorului în câteva moment s-a simțit o lipsă de
comunicare în binomul dirijor-orchestră. A surprins pasivitatea publicului, care
nu este obișnuit cu genuri de muzică complexe, dar mai ales numărul mic de spectatori.
Concluzionând,
un concert bun, să vedem ce va fi săptămâna viitoare. Până atunci, vă salut și
vă doresc un week-end plăcut!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu