Greece loves Bacau

Stagiuniea estivală 2013 începe cu un program divers, cu muzica unor compozitori europeni din curente muzicale diferite, de la romantic timpuriu la impresionist și un compozitor american de la jumatatea secolului XX. Dirijorul Haris Iliadis este o apariție nouă și inedită pe scena Ateneului din Bacău.

Alborada del gracioso a fost compusă inițial ca parte a lucrării pentru pian Miroirs (1905), însă Maurice Ravel a creat varianta orchestrală în 1918, prima audiție având loc  pe 17 mai 1919 la Paris. Faptul că lucrarea a fost scrisă pentru pian nu este ceva singular în stilul său componistic. Se știe că Ravel a fost cel care a orchestrat lucrările Tablouri dintr-o expoziție de M. Musorgski și Tarantelle styrienne (Danse) de Debussy.  Titlul lucrării s-ar putea traduce prin Cântecul de dimineață al bufonului.  Gracioso este bufonul din comediile clasice spaniole ale lui Calderon și Lope de Vega. Piesa este caracterizată de contraste puternice între virtuozitatea aspră și liniile melodice duioase.

Aaron Copland  a scris Appalachian spring în anul 1944 ca piesă de balet la comanda coregrafei și dansatoarei Martha Graham, însă compozitorul a rearanjat-o ca suită orchestrală în anul 1945. Povestea este despre sărbătorirea primăverii de către americanii din secolul XIX  după ce au construit o fermă în  Pennsylvania. Copland nu știa ce titlu să dea lucrării, însă acesta i-a fost sugerat de mai multe persoane care i-au spus că a descris foarte bine frumusețea  Munților Apalași.

Simfonia aIX-a de F. Schubert este cunoscută și sub numele de Marea simfonie  pentru a  se face deosebirea față de Mica simfonie ( aVI-a). Pentru mult timp s-a crezut că lucrarea a fost scrisă în ultimul an al vieții sale (1828), dar având în vedere că în ultimele luni de viață a început să schițeze ultima simfonie (aX-a), acest lucru pare imposibil. Se știe că a început să lucreze la ea în vara lui 1825, în octombrie 1826 terminând-o. Când Schumann a descoperit manuscrisul în 1839, a scris un articol entuziast în revista Neue Zeitschrift fur Music și a rostit o frază prin care a devenit faimos spunând ca simfonia este himmlischen Lange (de dimensiune divină). Simfonia este una din cele mai inovative lucrări ale lui Schubert. Dezvoltările tematice în stilul lui Beethoven sunt prezente în toată lucrarea, însă Schubert pune mai mult accent pe melodie, ceva normal la un compozitor care a scris peste șase sute de lieduri . Acest nou stil l-a impulsionat pe Schumann în compoziția simfoniilor sale. De notat că trombonii au un rol mult mai solistic, chiar substanțial, în comparație cu lucrările în care aveau doar efect de culoare.

Dirijorul Haris Iliadis ( χαρης ηλιαδης ) este un nume necunoscut publicului băcăuan, dar, poate după prestația de săptămâna aceasta, va fi invitat mai des pe scena Filarmonicii noastre. Stilul său de dirijat nu este unul obișnuit nouă, adică impuls-relaxare și proporții în funcție de valorile minime de note dintr-un timp, ci mai degrabă conducerea muzicii se face dintr-un timp în altul fără impuls, coroborat cu o schemă dirijorală foarte clară, precum și o gestică elegantă și extrem de sugestivă.

Concertul a fost foarte bun având în vedere oboseala acumulată de orchestră pe parcursul stagiunii; o stagiune încărcată, cu multe concerte foarte bune.

Nu știu când va avea loc următorul concert al stagiunii estivale; probabil  la sfârșitul lunii august, așa că până atunci vă urez vacanță plăcută. Poate unora le vor lipsi postările mele, dar alții sigur se vor bucura că le-am acordat o perioadă de pauză. Take care friends, life is too short to be wasted...